Astazi, 30 iunie, se incheie contractul meu de munca cu o mare firma farmaceutica multinationala. De maine, scot la licitatie secrete de mare interes. Glumesc (precizare pentru cei din HR care urmaresc blogurile angajatilor).
A fost o experienta interesanta, din multe puncte de vedere. Desi stiam unele lucruri din timpul facultatii, totusi realitatea e mult mai dura si mai intunecata. Mi s-a reconfirmat micimea unor oameni care se cred mari, dar am avut si surprize placute de la oameni aparent de neluat in seama. Contactul direct cu medicii din sectii si ambulatoriu m-a convins inca o data, desi nu mai era nevoie, ca nu doresc sa ma intorc, deocamdata, la partea clinica a medicinei.
Daca birocratia excesiva si tampita nu e utila nicaieri, ea devine criminala cand e vorba de bolnavi, care asteapta aprobari pentru medicamente care ar trebui sa le salveze viata sau sa le-o prelungeasca cat e posibil. Sa ai schimbari legislative de la saptamana la saptamana, sa astepti numiri de comisii care sa decida cine primeste tratament si cine nu (si comisia nu mai vine, vorba poeziei). Iar daca peste toate astea se mai adauga si un sef tampit si speriat ca i-ai putea locul mai repede decat poate el avansa pe o pozitie superioara, atunci perspectivele nu sunt chiar roz.
Da, sunt si avantaje. Salariu de cel putin 4 ori mai mare decat colegii mei de generatie, care au dat rezidentiatul, masina buna, telefon aproape nelimitat, computer cu internet prin satelit, intalniri trimestriale la munte sau la mare sau chiar in strainatate, sederi la hoteluri de 4 stele cand esti pe teren, resurse promotionale de ajuns. Pentru unii din (fostii mei) colegi, se pare ca acestea sunt de ajuns si contrabalanseaza dezavantajele de mai sus. Mai intervine si obisnuinta si poate chiar mai mult, frica de schimbare, de a cauta un alt job, poate mai bun, dar mai nesigur decat cel actual.
Ce mi-a placut a fost cultura corporatista, regulile importate din tara-mama, dar desigur, stricate prin aplicarea lor de catre romani. Si trainingurile sunt de cel mai inalt nivel. Comunicarea, cel putin teoretic, e reglementata de reguli clare, dar devine dialogul surzilor cand acel sef scrie mailuri catre tine, dar pentru ochii altora. Da, pentru ochii sefilor lui, ca sa vada ce baiat muncitor si aplecat spre performanta e el. Mda, e aplecat, dar scopuri mai coprofagice.
Per total, cred ca mi-a folosit aceasta experienta in industria pharma. Daca va fi sa o continui dupa doctorat, macar stiu ce sa caut, pentru ce sa fac screening, la un interviu.
Daca doriti detalii despre cum se poate ajunge, ce inseamna efectiv si cum decurge interviul, cu mare placere!
