Dupa cum probabil stiti, americanii iubesc natura. Atat de mult, incat dau nume la tot ce se poate, inclusiv uraganelor. Nu stiu daca e o stratagema a guvernului pentru a mai scapa de vorbe grele ca accepta cladiri din carton si alte materiale extrem de aeropurtabile sau e doar o incercare de a avea un nume la dispozitie cand vrei sa iti versi amarul ca ti-a disparut casa cat te-ai dus dupa ziare.
Asa ca an de an, uraganele primesc nume. Deocamdata, in 2007 am ajuns la H (Humberto tocmai ce a spalat Texasul; nu cred ca e de ajuns, tot republicani au ramas). Daca se ajunge si in a doua jumatate a alfabetului, o sa ma simt si eu mai bine ca un uragan cu numele meu le zboara acoperisurile unora dintre cei care ma enerveaza in US. Pe de o parte e bine, pe de alta, si eu stau in plina zona susceptibila de a fi lovita de uragane si furtuni tropicale, asa ca bucuria e 50-50.
Deocamdata, vremea cred ca ne antreneaza. Ploua zilnic, de la cateva minute la cateva ore, cu tot arsenalul (tunete, fulgere, vant etc). Sper sa se mentina asa, cate un pic in fiecare zi. Nu de alta, dar sunt prea lenes pentru a-mi pune lucrurile in masina si sa ma car cine stie in ce directie.

15 septembrie, 2007 la 6:58 pm
Head for the hills! (că la voi dealu-i frate cu americanu’)
15 septembrie, 2007 la 10:30 pm
care dealuri? ca aici e plat ca in palma. doar in zgarie-nori. dar ce te faci daca e uragan cu avioane?