Suna ca o poveste din anii ‘50, undeva in Midwest, nu?
Cel mai bun an din viata lui Al Gore e cu siguranta 2007. La doar 59 de ani, a reusit o tripla foarte ciudata: Oscar pentru An Unconvenient Truth, Emmy pentru Current TV si de astazi Nobel pentru Pace, ca recunoastere a activitatii sale ecologiste.
Evident, marea intrebare acum este daca va intra in cursa prezidentiala in US.
Nu sunt eu Chris Matthews, dar cred ca nu va intra. Cel putin nu acum. De ce?
Riscurile sunt foarte mari. In acest moment, toti ceilalti candidati democrati au organizatii puternice in statele cu alegeri primare, au petrecut mult timp acolo, au strans maini prin restaurante, au mancat prajituri cu lamaie prin sufrageriile oamenilor din Iowa si New Hampshire, au tinut sute de discursuri, au participat la multe dezbateri. Mai mult, au strans foarte multi bani.
Apoi, pentru Gore ar fi foarte deranjant sa piarda alegerile primare in fata fostei Prime Doamne Hillary Clinton. Mai mult, intrand in aceasta cursa acum, risca sa piarda toata aura capatata in acesti ani de dupa pierderea alegerilor prezidentiale (chiar daca nu le-a pierdut la vot, ci la Curtea Suprema, cea plina de prieteni ai lui George Bush Sr.). Ar fi extrem de usor pentru orice contracandidat sa spuna ca Al s-a folosit de incalzirea globala pentru a se propulsa din nou in politica.
Singura fereastra pe care as vedea-o in aceasta cursa ar fi plasata in vara 2008. Astfel, daca nominalizatul din partea democratilor ar avea brusc probleme, atunci Gore ar putea aparea ca solutia salvatoare. Totusi, si aici sunt nuante. Daca Hillary va fi cea nominalizata si va avea probleme, Obama are banii si organizarea necesara sa ii ia locul. La fel, daca Obama e cel nominalizat, Hillary sta la panda. Deci nici asa nu i-ar fi foarte usor lui Al sa intre in hora. Dar, deocamdata, ramane cea mai probabila intrare a lui in cursa pentru 2008. Multi comentatori deja se gandesc la 2012 daca un republican va castiga la anul sau chiar la 2016 daca va fi un democrat ales presedinte. Mi se pare hazardat sa te uiti asa departe.
Deocamdata, e amuzant, daca nu ar fi tragic, sa vezi cum nenea Bush incearca, mai ales acum, sa convinga boborul cum ca el ar fi un prieten al mediului inca din 2000. Ar trebui cineva sa ii spuna ca joaca lui de-a castorul in padurile Texasului nu se pune.
Oricum, e un premiu care vine intr-un moment interesant. Pe de alta parte, incep sa am indoieli asupra Comitetului Nobel, mai precis asupra pastrarii secretului. Acum cateva zile, DraftGore, o organizatie ce incearca sa il convinga pe fostul VP sa candideze la presedintie, a cumparat un anunt de o pagina in NY Times, prin care facea un apel fierbinte catre cel in cauza. In anunt se face o trimitere subtila la Nobel, spunand ca americanii au acum nevoie de un erou, care sa ii “salveze”. Sa fi fost doar o coincidenta, educated guess sau mai mult?
Al Gore are timp destul… sa isi dea fracul la curatat.
PS: pentru cei care se mira de ce scriu despre situatia politica din US, cand in RO treaba e foarte fierbinte, am un singur raspuns: daca un fost si actual ministru nu are bani de ajuns pentru caltabosi si palinca, atunci aia nu mai e tara.
Postat in ecology, poliTichie de margaritar, politics | Tags: Al Gore, ecology, Nobel prize, politics




