Prin intermediul lui Cezar Paul-Bădescu, am ajuns la blogul lui Abjectu, mai precis la acest post.

INSTRUCŢIUNI: e un post lung, foarte lung; nu îl citiţi la serviciu, că veţi fi daţi afară pentru că râdeţi prea tare şi prea mult, nu îl citiţi la curs, că veţi fi dat afară sau veţi avea restanţă. Dar neapărat citiţi-l! Eu am norocul că e sărbătoare naţională astăzi şi nu sunt colegi în complex, că altfel cred că chemau poliţia, în asemenea hal am râs vreo oră şi ceva. Ce e şi mai surprinzător e că la final, după ce nu veţi mai râde, nu veţi fi prea siguri că lacrimile ce vi le ştergeţi sunt exclusiv datorate efuziunii vesele.

N-am citit niciodată aşa ceva… dar îi mulţumesc lui C.P.B. pentru că ni l-a adus în atenţie şi evident lui Abjectu pentru că l-a scris.

Your response: