
Nu-i aşa că arată atât de firesc şi de liniştitor?

Pentru azi, nu pot să scriu mai mult. A fost o zi… fantastică, un amestec de emoţii si speranţă, de limbă engleză vorbită corect şi de un cuplu care se iubeşte ca niste adolescenţi, cu 2 fete adorabile şi atât de normale.
Pentru mai multe poze, aici. E greu de cuprins tot ce a fost azi într-un click de declanşator, dar se apropie de adevăr.
Totuşi, redau aici partea din discurs care mi s-a părut cea mai iscusită oratoric (în traducere proprie):
“Către acei lideri de pe tot întinsul globului care caută să creeze conflicte, sau să motiveze părţile rele ale propriei naţiuni aruncând vina pe Vest – realizaţi că cetăţenii voştri vă vor judeca pe baza a ceea ce construiţi, nu pentru ceea ce distrugeţi. Către aceia care se agaţă de putere prin corupţie şi minciuni şi amuţirea disidenţei, realizaţi că sunteţi de partea greşită a istoriei; dar noi vă vom întinde mâna dacă sunteţi dispuşi să vă descleştaţi pumnul.”
Parcă e altceva decât “Childrens do learn!”
Happy America din nou!