Ultima zi ca angajat in RO

Astazi, 30 iunie, se incheie contractul meu de munca cu o mare firma farmaceutica multinationala. De maine, scot la licitatie secrete de mare interes. Glumesc (precizare pentru cei din HR care urmaresc blogurile angajatilor).

A fost o experienta interesanta, din multe puncte de vedere. Desi stiam unele lucruri din timpul facultatii, totusi realitatea e mult mai dura si mai intunecata. Mi s-a reconfirmat micimea unor oameni care se cred mari, dar am avut si surprize placute de la oameni aparent de neluat in seama. Contactul direct cu medicii din sectii si ambulatoriu m-a convins inca o data, desi nu mai era nevoie, ca nu doresc sa ma intorc, deocamdata, la partea clinica a medicinei.

Daca birocratia excesiva si tampita nu e utila nicaieri, ea devine criminala cand e vorba de bolnavi, care asteapta aprobari pentru medicamente care ar trebui sa le salveze viata sau sa le-o prelungeasca cat e posibil.  Sa ai schimbari legislative de la saptamana la saptamana, sa astepti numiri de comisii care sa decida cine primeste tratament si cine nu (si comisia nu mai vine, vorba poeziei). Iar daca peste toate astea se mai adauga si un sef tampit si speriat ca i-ai putea locul mai repede decat poate el avansa pe o pozitie superioara, atunci perspectivele nu sunt chiar roz.

Da, sunt si avantaje. Salariu de cel putin 4 ori mai mare decat colegii mei de generatie, care au dat rezidentiatul, masina buna, telefon aproape nelimitat, computer cu internet prin satelit, intalniri trimestriale la munte sau la mare sau chiar in strainatate, sederi la hoteluri de 4 stele cand esti pe teren, resurse promotionale de ajuns. Pentru unii din (fostii mei) colegi, se pare ca acestea sunt de ajuns si contrabalanseaza dezavantajele de mai sus. Mai intervine si obisnuinta si poate chiar mai mult, frica de schimbare, de a cauta un alt job, poate mai bun, dar mai nesigur decat cel actual.

Ce mi-a placut a fost cultura corporatista, regulile importate din tara-mama, dar desigur, stricate prin aplicarea lor de catre romani. Si trainingurile sunt de cel mai inalt nivel. Comunicarea, cel putin teoretic, e reglementata de reguli clare, dar devine dialogul surzilor cand acel sef scrie mailuri catre tine, dar pentru ochii altora. Da, pentru ochii sefilor lui, ca sa vada ce baiat muncitor si aplecat spre performanta e el. Mda, e aplecat, dar scopuri mai coprofagice.

Per total, cred ca mi-a folosit aceasta experienta in industria pharma. Daca va fi sa o continui dupa doctorat, macar stiu ce sa caut, pentru ce sa fac screening, la un interviu.

Daca doriti detalii despre cum se poate ajunge, ce inseamna efectiv si cum decurge interviul, cu mare placere!

Anunțuri

Intotdeauna se poate si mai rau

Da, scriu din nou despre politica de la noi. Nu, nu ma voi referi la idiotul de Chiuariu, care rescrie dictionarul (termenul prostie) in fiecare zi. Nu ma voi referi nici la Cioroianu, cretinul de la Externe care s-a ascuns atatia ani sub masca intelectualului dilematic. Nici la Vosganian nu ma voi referi, care are timp sa cante la pian, desi conduce cel mai mare minister, si inca nu a lamurit daca exista un dosar, ceva, acolo. Nici la prostul de Adomnitei, nenea care n-a avut niciodata curiozitatea sa numere el insusi stelutele de pe steag si a avut nevoie de consilieri si pentru asta.

Nu ma voi referi nici la ultimul giumbusluc al lui nea Nicu Vacaroiu, care a citit pe sarite hotararea de numirea provizorie a directorului general al TVR. Ce-a sarit? Ee, un mizilic: exact paragraful care incalca legea. Ce vreti, daca nu il citeste, inseamna ca nu exista, nu?

Nu ma voi referi nici la faptul ca nici de data asta Iasiul nu va avea nimic de castigat de pe urma faptului ca cel putin 3 ministri (4, daca il pun si pe Mihai David, casatorit cu una din fetele avocatului iesean Vlasov) sunt nascuti la una din cele 2 maternitati principale din Iasi. Uite autostrada Iasi-Tg. Mures, uite ca nu mai e. Uite soseaua de centura, ups, nu mai e. Uite spitalul regional de urgenta, hopa, stai ca s-a terminat terenul in jurul orasului.

Gata, e vacanta parlamentara oficial. Ca aia neoficiala dureaza toata sesiunea parlamentara. Acum, sesiunea s-a mutat la mare, unde fata Jucatorului isi croseteaza bikinii alaturi de baiatul Guzganului rozaliu. Si ne mai intrebam de ce…

Chiar, de ce am scris eu postul asta?

Ispasite de talancuta langa un magazin una-n-truna

Treceam astazi pe langa libraria Junimea (Iasi), iesind din pasajul subteran din Piata Unirii, cand dintr-un grup de 3 fete tinere, blonde, ravisante, se aude o voce spunand:  „Daca ma introduc pe aici, ajung pe partea cealalta?”

Ah, dulshili grai moldoviniesc!

In with the new, out with the Cherie

Ahh, lovely photos, aren’t they?

Decada Blair s-a incheiat, incepe perioada Brown. Imi aduce aminte de gluma profesorului Sorin Oprescu, care, intrebat de ce nu l-a numit PSD-ul ministru al Sanatatii, raspundea mucalit ca nu s-au terminat cei cu B: Bartos, Beuran, Brinzan.

Nu voi incerca o prognoza asupra intentiilor noului PM; o face Emil Stoica mult mai bine decat mine pe blogul hotnews. Tot Emil imi spune ca Brown e intr-un ochi. Daca nu e intr-o ureche, atunci e bine.

Sunt curios insa de cateva lucruri: cum va manageria implicarea Marii Britanii in Irak, cum va reusi sa transfere si asupra sa capitalul de imagine datorat realizarilor economico-sociale din ultimii 10 ani (capital, ce-i drept, puternic erodat de Blair), cat de mult va conta cuvantul lui in noua situatie a UE, ce are de gand cu sistemul national de sanatate (pe care l-a declarat drept una din prioritati), cum va imbunatati sistemul scolar.

De asemenea, va fi interesant de vazut cum se descurca in prim plan cel care a fost artizanul mai nevazut al politicilor blairiste din ultimul deceniu.

Despre Mr. Blair… cred ca va deveni Sir pana la finalul verii. Daca nu va fi numit emisar special in Orientul Mijlociu, atunci va accepta, umil, vreuna din ofertele comerciale, precum amicul Schroeder. Nu cred ca va trebui Cherie sa munceasca ca sa aiba si gurile lor (multe, cum se poate observa) ce sa manance.

In final, ramane de vazut daca mai putina charisma se va dovedi eficienta pentru Anglia.

Viitor de aur tara noastra (n-)are…

Daca nici postul asta nu imi aduce trafic, atunci… 😛

Poate o fi caldura de vina, dar m-am saturat de generatia de 16-20 de ani. Sper sa ma racoresc scriind.

Copiii astia sunt inculti. OK, stabilesc de la inceput ca generalizez, tinand seama ca exista si exceptii. Dar cum exceptiile alea citesc carti si mai rar presteaza pe forumuri si bloguri, le exclud din discutie. Deci, revin, sunt inculti. Trec prin scoala ca Eurostarul prin eurotunel, ducandu-se la scoala, daca se duc, ca sa aiba de unde pleca la bodega sau la net-cafe, pentru un counter (ca a devenit substantiv comun) mic.

Nu poti sa ii intrebi nimic despre ceva specific, ca te dai mare sau ai aere. Daca incerci sa intelegi ce vor, esti bagacios si enervant.

Nici nu stiu sa scrie. Nici eu nu respect ultimele reguli ale cAcademiei, cu dela si odata scris asa indiferent de ocazie. Dar de aici si pana la cacarea pe limba romana practicata in turma e mare distanta. In loc sa faca reguli tampite, filologii de la Academie ar trebui fie sa stea mai mult pe mIRC, fie sa lupte sa il interzica. K-uri, sh-uri, tz-uri, hai ca ar mai merge, poate. Dar scriu copiii astia cu greseli de se indoaie monitorul; stai si incerci sa intelegi ce vor sa spuna, avand falsa impresie ca chiar au ceva sa spuna.

Trecand peste forma, ajung la fond. Sunt user vechi al unui forum academic extrem de fain, pe care se poarta discutii aprinse si pline de substanta. Evident, cum google furnizeaza si acest link la diverse cautari despre facultati, universitati, admitere etc, mai ajung copilasii si pe acest forum. Contrastul dintre posturile unor adulti si cele ale acestor copii e atat de mare, incat pare ca au ajuns acolo din greseala. Ei intreaba la ce facultate sau sectie e mai bine sa dea, dar nu precizeaza in ce oras ar dori sau putea sa aplice. Intreaba despre diferentele intre facultatile de stat si cele private, dar deja au o parere formata, la care nu renunta, ca „asa au auzit ei”. Cand li se raspunde sau li se cer lamuriri, fie dispar in ceata, fie baguie ceva neinteligibil. O reala placere, zau asa!

Ma uit si cine sunt actualii studenti la medicina si nu pot decat sa ma bucur ca plec din tara. Parintii mei sunt deja bolnavi si au medici rezonabil de buni care ii trateaza. Este fantastic cum ajung doctori personaje care nu stiu bine sa scrie in limba romana de baza, sa exprime o idee coerent si care, mai mult, se feresc cum pot de munca. Le povesteam unora dintre ei despre ce urmeaza sa fac, cercetare, doctorat. Replica lor aproape generala a fost „si e mult de munca, nu?”.

Ar mai fi de scris, dar mi-e scarba. Daca noi am fost ultima parte a generatiei MTV, astia de acum, generatia counter, nu imi dau deloc motive de a ma intoarce.

Africa, Africa, ah, ce vis fierbinte!

Asa arata harta cu previziunile meteo pe urmatoarele zile. Aduce asa, a Etiopie. Pe cand reaparitia pozelor cu orfanii cu muste pe fata? Daca ar fi toti ciocolatii, mai ca vin americanii, asa, la un Darfur 2.0.

Cald, monser, cald. Daca nu as parasi apartamentul in cateva saptamani, as pune aer conditionat. Asa, de ce sa stea viitorul proprietar la racoare? Sa faca el curat dupa ce dau aia gauri in perete.

 PS: ai dracu unguri, la ei e tot timpul mai racoare. Au luat si polul frigului, ala cu Intorsura Buzaului. Care e clar ca vroia sa plece spre zonele cu romani, dar l-au intors. Oare cati kurtos kolacs i-or fi promis?

Ya, hoo-ide-o de-aici, ca m-am saturat!

Scriam acum ceva luni de noua fata a Yahoo! Mail. Pana la urma am cedat si am facut si eu trecerea. Am zis ca nu voi avea o curba de invatare prea lunga, pentru ca eram obisnuit cu clientii de email, cu care seamana tare Yahoo! Mail. Dracu’ nu e asa de negru, dar tot drac e. Nu e de ajuns ca se misca destul de prost, acum au mai integrat si messengerul in mail. Care ma lasa sa astept zeci de secunde sa cetesc si eu un mail, care in 99% din cazuri imi e inutil, pe care l-am baut.

Presupunand ca as trece peste tampenia asta, peste alt afront al Yahoo nu voi trece. Spuneam tot undeva pe aici ca am utilizat destul de mult Yahoo! Photos. Imi placea ca pot sa urc pozele la gramada, ca e usor de administrat si ca are spatiu nelimitat. Trecusem si peste faptul ca pozele erau salvate mici (800*600). Ei, bine, cred ca Yahoo! e condus de romani. Dupa ce cu ceva luni in urma anuntau ca vor face un mare facelift la serverul pentru poze, ma suna un amic zilele trecute sa ma intrebe ce sa faca, unde sa isi mute pozele de pe Yahoo! Photos. Am ramas masca, nu mai intrasem pe server de vreo luna. Evident ca am intrat imediat si am ramas ca la teatru: Yahoo Photos se inchide!

Stati, ca nu e ca la faliment. Ne dau voie fie sa ne mutam pe alte servere, intre care si Flickr, fie sa downloadam pozele una cate una. Nici macar optiunea de a le cobori cate un album o data nu exista. Din cele 5 servere, 2 imi sunt cunoscute si utilizate, dar nu ofera ceea ce imi placea la Y! Photos. Asa ca am luat 2 decizii: am optat pentru transferul pe Flickr (care va dura si el cine stie cat, ca sunt pus in stiva) si in acelasi timp imi mai pun o data pozele pe spatiul Google din webalbums. Toata treaba e ca si la Google e doar 1 Gb de spatiu, dar am sperante ca va creste. Sper sa nu mor cu speranta asta.

Daca as gasi alternativa viabila pentru XP a Y! Mess, chiar ca as renunta la Yahoo.

De altfel, si managementul Y! imi impartaseste sentimentele, una din tantiile din conducere plecand de la Y! pentru firma Marthei Stewart. Gradinarit placut, ca Y! l-ai bagat in pamant!