Arsita mare, monser!… sau de ce m-am intors

„Romania se topeste!” titreaza obsesiv Realitatea. Daca acum, la peste 30 de grade, poate se potriveste, cand au inceput, la Slobozia erau 23 de grade la ora 12. Dar bubele sunt multe la Realitatea si cum nu sunt dermatolog, nu mai continui.

De ce dracu’ m-am intors la scris pe blog? Hmm, poate pentru ca am redevenit somer. Bine, e pentru putin timp, peste o luna si cateva zile decolez, la propriu, catre taramuri americane. De fapt, inca nu sunt somer, fiind in perioada de preaviz, dar angajatorul a preferat sa ma plateasca sa stau. Alegerea lor, banii mei. De altfel, cred ca voi scrie cate ceva despre experienta mea in domeniul companiilor farmaceutice si promovarea medicamentelor, in masura in care nu voi incalca vreo clauza contractuala.

Vad ca si nepotul preferat al matusii Tamara are blog, preluat de la un nene care tot invita „personalitati” sa scrie. O fi trecut el la mijloace noi, dar naravul de a nu raspunde la intrebari/comentarii e ala vechi. Daca asa a adunat ditai averea, atunci nici eu nu voi mai raspunde la comentarii. Sau la acuzatii de la DNA.

Ma intreaba multa lume daca sunt pregatit de plecare, daca mi-am facut bagajele. Invariabil raspund ca am voie 2 valize a cate 23 de kg, deci nu prea am ce mari bagaje sa fac. Am donat multe haine, care fie sunt prea groase pentru zona unde ma duc, fie nu le-as mai purta nici chiar aici, in tara. Am dat si plapumi, si carti, si borcane goale (cu capac, bunica-mea le ochise de mult). De data asta, insa, am facut eu selectia, deci teoretic nu as avea de ce sa ma enervez ca nush cine din familie mi-a dat lucruri fara sa ma intrebe. Mi-am cumparat si valize, 2, din fibra de carbon, poate vor tine mai mult decat alea mai clasice. Ma tot uit la ele si realizez ca in ele va trebui sa intre tot ce iau cu mine, cel putin fizic. O fi mult, o fi putin 46 de kg? Voi afla, cel mai probabil la destinatie. Imi tot spun prieteni si rude ca voi cumpara multe de acolo, ca e ieftin si nu are rost sa le car de aici. Hmm, nu stiam ca americanii au si magazine cu amintirile mele la oferta.

M-am intors. Nu stiu daca raman. In tara sigur nu mai raman, cel putin 4 ani. Om mai vedea.

Ah, daca m-ati citit anul trecut, poate ati retinut ca ma chinuiam sa cultiv busuioc. Raportez cu mandrie ca anul asta am ditai padurea, in 2 vase mari si un mici-ghiveci. O sa le pozez. Deocamdata mananc deja din el.

Cam atat.

Un răspuns to “Arsita mare, monser!… sau de ce m-am intors”

  1. întoarcerea bloghistului risipitor « Ştefan’s rant Says:

    […] bloghistului risipitor Manolo s-a întors printre noi şi e supărat pe Vista. Dacă-l întâlneşte pe nea Gates prin vreun lift pe undeva e […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s