O viza cat un mandat

Am lipsit vreo 3 zile de pe blog, pentru ca m-am deplasat in capitala ororilor noastre, aplicand pentru viza US.

Ca sa aplici pentru viza, sunt cativa pasi. Intai, trebuie sa te programezi pentru interviu, tinand seama de faptul ca vei fi chemat cam peste 3 saptamani. Poti opta sa vii si mai tarziu, depinde de programul tau. E bine sa obtii o ora cat mai matinala, pentru ca oricum nu vei intra la ora stabilita, ci mai tarziu. Eu am fost programat la ora 10, am intrat in ambasada pe la 9:30 si am iesit pe la 11:35.

Inainte de interviu, trebuie sa completezi electronic formularul DS-156 (il gasesti pe site-ul ambasadei); de asemenea, DS-157 si DS-158 (nu c-ar uita prea atent pe ele cand le dai, dar trebuie sa fie). Apoi, in functie de situatie, iti mai trebuie si alte acte. Eu, de exemplu, plecand la doctorat, am avut de la universitatea din US formularul I-20, cel in care sunt trecute in principal datele financiare (cine iti plateste studiile, cu ce bani trebuie sa vii tu etc), precum si perioada in care iti faci studiile. Iti mai trebuie si scrisoarea oficiala de acceptare din partea universitatii sau, daca pleci in vizita la rude, invitatia oficiala din partea rudelor. Daca e prima data cand pleci, e bine sa ai actele de la casa sau mai evident un extras de cont, din care sa reiasa ca ai ceva banet la care fie sa te intorci, fie cu care sa te sustii in US.

Taxele ce trebuie platite pentru viza sunt: 100$ taxa de viza, 11$ taxa de programare (platibile doar la Banca Transilvania), precum si taxa SEVIS, pentru cine se aplica. Pentru studenti e 100$, pentru W&T e 35 parca. Se plateste online, cu card bancar, la http://www.fmjfee.com. Trebuie sa ai o imprimanta functionala la computer atunci, pentru ca iti da sa listezi o chitanta cu care trebuie sa mergi la ambasada. Daca nu ai imprimanta atunci, macar sa poti salva ca pdf si listezi pe urma.

Iti mai trebuie si o poza, cu anumite specificatii. Eu le-am citit si mi-am facut-o singur, cu trepiedul, acasa, am prelucrat-o, am listat-o la un centru de multiplicari, am cheltuit mai putin de 2RON, cand la Bucuresti in fata ambasadei costa 8RON. Fiecare dupa talent si disponibilitati.

Traseul la consulat e urmatorul: intri la coada din fata intrarii, dupa ce te-ai legitimat cu pasaportul. Astepti sa intri la scanare, dai jos orice metalic mare de pe tine (nasturele de la blugi nu se pune), inchizi telefonul si il lasi acolo. Ah, nu veni cu rucsac sau altceva de genul asta, ca nu te lasa sa intri cu el. Poseta se pune, dar esti un domn respectabil si nu porti poseta, nu? Apoi, dupa ce te-au iradiat un pic, mergi la Reception si dai actele de mai sus (nu aici dai acte de pe casa sau extras de cont). Daca ai toate actele OK, mergi in prima sala de asteptare. Ai aer conditionat si plasme puse pe Discovery Channel. Acolo astepti sa fii chemat sa iti ia amprentele ambilor indexi. Ah, tot aici, in prima sala, daca ai formularul DS-156 gresit, il poti rescrie si lista.

Cand te cheama in a doua sala de asteptare, te duci asa, usor dreapta, la ghiseul 1, pentru amprentare, unde iti primesti inapoi actele date jos, la Reception. Uita-te bine cine a fost amprentat inaintea ta, ca tot dupa acea persoana urmezi la interviu. Apoi te asezi pe un scaun intr-un colt al camerei, asteptand sa fii mutat in celalalt colt, de unde se formeaza coada pentru interviu. Care interviu are loc la ghiseu si nu intr-un birou. Te simti un pic ca oile lui Jiji la tuns, dar… merita efortul.

Interviul propriu-zis e variabil ca timp, depinzand de motivul vizitei. Stand acolo, am vazut persoane care au stat si 5 minute, tot explicand ce si cum, dar am vazut si persoane care au stat 20 de secunde (ca si mine, de altfel). Au fost 2 ghisee deschise pentru interviu, asa ca a mers relativ repede. Conteaza mult daca ai mai fost vreodata in US si daca ti-ai respectat perioada de sedere, la cine mergi si daca ai cu ce sa platesti sederea. Pentru studenti, e si mai simplu. Conteaza I-20 si prin extensie cine plateste. La mine, interviul a constat in 2 intrebari: unde merg (la doctorat) si cine plateste (universitatea imi plateste taxele-tuition si imi ofera si o bursa-stipend). Gata, mi s-a spus sa vin a doua zi la 15 sa imi iau pasaportul, cu cartonasul galben dat de nenea ofiter consular.

Acum, ca suntem in RO, e normal sa apara si situatii de tot rahatul. Inaintea mea cu cateva persoane, un cuplu cam la 55-60 de ani pleca a nush cata oara la copii. Ii intreaba ofiterul cat vor sa stea acum. Doamna zice 2-3 luni, dar nu mai mult. Domnul zice candid: „Eh, poate apucam Craciunul si Anul Nou acolo…”. Ofiterul ii raspunde zambind ca nu poate apuca aceste sarbatori in 3 luni. Doamna ii trage un cot apasat in coaste. La final, ofiterul le spune sa vina a doua zi sa ridice pasapoartele. Domnul, mirat, intreaba: „Cum, nu ne mai cereti actele caselor si extrasele?” Mare ti-e gradina, Doamne!

Tot fraieri au fost si 2 soti, care s-au dus la doua ghisee separate, in loc sa mearga impreuna la acelasi ghiseu. Evident ca ea a luat viza si el nu. Sa vezi bocete afara. Trebuia sa ii dea cu geanta in cap sotia, nu sa planga.

Eu am avut cartonasul cu numarul 224 si dupa mine mai erau cam 60 de persoane. Deci pleaca romanii in US (sau macar incearca). De remarcat ca erau multi tineri care plecau la studii.

La ridicare, a fost si mai simplu si mai rapid. Am stat cam 30 de minute la coada, dar mergea repede. Am dat cartonasul, mi s-a dat pasaportul impreuna cu un plic cu I-20 completat de ambasada, plic sigilat, ce trebuie deschis de ofiterul vamal din US. Asa o fi…

Per total, o experienta interesanta. Am viza pe 4 ani, ceea ce cred ca inseamna ca la o revenire in acest interval in tara nu mai am nevoie sa mai trec o data prin tot procesul.

Multa bafta daca aplicati! Pentru detalii, oricand la dispozitie.

PS: si celebritatile au nevoie de vize. In prima zi, cat stateam la coada, nea Prigoana cu fiul cel mic au intrat in fata (deh, ca invalizii), ca sa ia copilul viza F, ca mine, ca pleca la studii. Din pacate pentru el, nu avea I-20 in original, asa ca nexam viza. A incercat Lord of the Plici sa negocieze cu consulul, dar nimic. Asta e!

Si dansatorii se plimba. Edi Stancu, coregraful sef al hotiei ProTV „Dansez pentru tine!” era in spatele meu sa aplice pentru viza. Parea destul de pierdut si chiar emotionat, avand degetele prea umede pentru amprentare. Era oare prea fericit ca scapa de „Oameni buni”?