Mai stati acasa, bai, turistilor!

Baietii care se ocupa de administrarea Bisericii Santa Maria delle Grazie din Milano, care adaposteste „L”Ultima Cena”, au inceput sa se simta cam stresati de numarul din ce in ce mai mare de vizitatori ce doreau sa vada celebra fresca, asa ca au dat voie unor altor baieti sa o fotografieze cu mult talent. In final, s-a obtinut o imagine de 16 melearde de pixeli, disponibila gratuit pe chestia asta de ii zice internet.

Initiativa e minunata. Ma voi referi insa la situatia locala, cel putin la nivelul anului 2004 si chiar 2005. Fiind student la Torino, am ajuns si la Milano de cateva ori. Prima data, nu mi-am facut bine temele si nu am stiut ca trebuie sa te inscrii pe o lista ca sa intri sa vezi fresca. Imi facusem eu un traseu cat mai economicos prin oras, ca sa vad cat mai multe lucruri, asa ca am ajuns si la biserica mai sus amintita. Evident, plin de turisti, marea majoritate asiatici, cu ditai tunurile foto, asteptand sa intre. Am zis sa intreb macar ce si cum, ca sa stiu pentru data urmatoare.

Intru inauntru, iau un pliant si dau sa intreb pe domnisoara de acolo cum se procedeaza. Dumneaei vorbea la telefon, plangandu-se cuiva ca grupul programat pentru ora respectiva nu venise. Hopa, exista o sansa, mi-am zis! Aiurea! Efectiv, au inchis intrarea, spunandu-le asiaticilor ca se vor intoarce la ora cand erau ei programati. Deci nu aveau nevoie de 8 euroi ai mei si ai altora care doreau sa intre. OK, o fi fost ziua lor proasta. Am intrebat totusi cu cat timp inainte trebuie sa fac programare. Mi-a raspuns zambind ca minim 3 luni. M-am uitat la ea, am rezistat tentatiei de a baga in ma-sa si am iesit. In compensatie (divina?), exact peste drum era deschis, temporar, Muzeul Teatro alla Scala, pentru ca celebra sala era in reparatie. Am intrat si, gratuit, am vazut o parte a celebrei colectii a celei mai faimoase scene lirice din lume. Intreaga colectie am vazut-o ulterior chiar in cladirea originala. Daca sunteti in Milano si nu e inchisa publicului, nu ratati Scala. E chiar langa Piazza del Duomo, trecand prin Galerii.

Revenind la fresca alora, nici a doua oara cand am mers la plimbare prin Milano nu am reusit sa intru, pentru ca nu aveau liber la inscrieri. Asta e. Din fericire, Milano are muzee si locuri frumoase pentru toata lumea. Am facut o poza, ca sa stiu ce sa evit data viitoare:

Hmm, uitandu-ma la poze facute in acea perioada, mi s-a facut un dor nebun de Italia. Cred ca o sa mai povestesc din aventurile de atunci. Pana atunci, bai, voi, astia, cu aparate foto de gat, cu borsetele cu acte si bani la brau, savurati fresca pixelizata si nu mai consumati oxigenul prin Milano, da?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s