Bucla nu e moarta / Bucla se transforma!

Organizatorii au dat publicitatii traseul Turului Frantei la ciclism de anul viitor. Va fi un tur ce va parea atipic celor care il urmaresc de doar putini ani: fara plecare dintr-o alta tara, fara prolog, fara contratimp pe echipe. Cu plecare din Brest, de pe malul Oceanului Atlantic, pe 5 iulie, si cu clasica sosire la Paris, pe Champs-Elysees, pe 27 iulie, Le Tour 2008 va strabate intai Masivul Central, apoi Pirineii, ca la final sa intre in Alpi, cu o zi de pauza la Cuneo-Liguria, in Italia.

Pe YouTube au pus si o animatie foarte faina, ce urmareste traseul de anul viitor. In 2009, startul se va da din Monaco.

Va fi urcat cel mai inalt varf din istoria turului si in acelasi timp cea mai inalta trecatoare din Europa – Col de la Bonette-Restefond 2802m, dar si alte varfuri celebre in istoria turului: Peyresourdes, Aspin (etapa a noua), Tourmalet (etapa a zecea, de 14 iulie, etapa clasica in tur – Pau-Hautacam, in care victoria unui francez va fi dorita de o Franta intreaga, aflata in sarbatoare).

Etapa regina va fi pe 23 iulie, intre Embrun (oras aflat pentru prima data pe harta turului) si Alpe-D’Huez. Pe langa acest ultim munte, de legenda in ciclism, in aceeasi zi ciclistii vor avea de trecut si peste nu mai putin celebrele (si dificilele) Lautaret, urmat indeaproape de Galibier, Telegraphe si Croix-de-Fer. Cele 21 de viraje de la Alpe-D’Huez vor fi probabil ultima ocazie pentru un ciclist de a se detasa in clasamentul general, ultimele zile inainte de final fiind aproape „rezervate” evadarilor si sprinterilor (cei care vor trece muntii cu bine).

Deja ma gandesc cu ingrijorare unde voi putea sa vad etapele. In anii cand Armstrong castiga Turul, era transmis si in US, acum… chiar nu stiu.

Sper ca scandalurile de dopaj sa nu mai continue si in aceasta editie, sa ma pot bucura de peisaje, de efortul ciclistilor si de amintirile din 2006, de cand am fost parte, macar pentru o zi, din acest fenomen numit Le Tour de France. Pentru ca tin minte ca am promis cateva poze de atunci, pun mai jos (click pe ele pentru versiunea mai mare):

cimg4288.jpg

Din coltul Place Concorde, inspre semnul de 1km pana la sosire, asa era panorama, cam cu o ora inainte sa ajunga ciclistii.

Inainte sa ajunga ciclistii, se organizeaza tot felul de actiuni pentru cluburile de juniori ale diverselor echipe franceze de ciclism. Aici, cei de la Saunier Duval au ales cei mai buni juniori sa pedaleze pe ultimul kilometru al cursei.

cimg4291.jpg

Din acelasi colt al pietei, alt unghi. Se pot vedea: columna adusa de Napoleon din Egipt, Turnul Eiffel si Grand Palais.

cimg4295.jpg

Juniorii de la Aquarel au facut si ei un tur de onoare pe ultimul km.

pluton4.jpg

pluton3.jpg

cimg4354.jpg

Plutonul la intrarea in Place Concorde.

pluton5.jpg

Unul din atacuri, o incercare de evadare din pluton. Cred ca primul din dreapta e Popovich de la Discovery.

pluton1.jpg

Asta e plutonul, la una din trecerile pe circuit. Aici in Place Concorde. Se vede cat de pline erau si gradinile Tuilleries, lume buluc.

pluton2.jpg

Primul din dreapta e Robbie McEwen, in tricoul verde al celui mai bun sprinter. Inca o data o felicit pe Miha pentru talentul fotografic!

In asteptarea ciclistilor, intr-o caldura doboratoare!

Sper ca v-au placut! Sunt amintiri foarte dragi, pentru ca sunt un fan al Turului de cand l-am urmarit prima data pe Eurosport, in ’97, cand il castiga Pantani. Tin minte si acum cum Ulrich reusea sa se tina de coada lui, dar nu l-a depasit niciodata. Apoi, a urmat victoria neamtului in ’98, iar dupa… 7 ani de dictatura americana, cum ar spune cei doi Radu (Banciu si Naum). Editiile din 2006 si 2007 au suferit enorm de pe urma scandalurilor de dopaj, cu purtatori de tricou galben retrasi din competitie si tricouri acordate adevaratilor castigatori la peste un an de la sosirea la Paris. Nu m-ar mira sa fie si anul viitor astfel de incidente, dar nu mi le doresc. Ar fi poate picatura ce umple un pahar si asa plin.

Nesimtirea e contagioasa

Romania a intrat in UE de aproape un an sau ma insel eu? Printre drepturile comunitare sa regaseste si cel la sanatate, mai precis, un cetatean asigurat in statul de origine are dreptul la ingrijiri de sanatate atunci cand se afla pe teritoriul unui alt stat UE. Stiu asta inca din 2004, de cand am fost Erasmus in Italia: daca eram cetatean UE, nu mai aveam nevoie sa cumpar o polita de asigurare din tara, fiind de ajuns completarea unui formular. Tin minte ca ma si gandeam ce bine e sa fii in UE, sa poti sa dai doar un formular si gata.

Problemele din sistemul medical din RO sunt cunoscute, chiar daca cele mai multe sunt nepopularizate de presa centrala. A trebuit sa apara cazuri disperate in familiile unor oameni mai cunoscuti, pentru ca cineva sa sape si problema asta. Dupa multele presiuni, abia ieri CNAS a acceptat sa vorbeasca despre aceasta decontare a cheltuielilor pentru procedurile medicale efectuate in UE ce nu pot fi facute in RO. Mai mult, in nesimtirea caracteristica a echipei Nicolaescu-Ciurchea (ultimul, presedinte al CNAS), care au preluat nesimtirea de la fostii ministri si presedinti de Casa, ei se si lauda ca pana acum 84 de persoane au beneficiat de aceste decontari.

84???? Doar atatia? Doar 84 de pacienti aflati cu streangul de gat, care nu au tratament in RO, exista in sistem? Ca om plecat din sistem, care a vazut atat la nivel de spital, cat din industria pharma cum e treaba la firul ierbii, nu pot sa cred asa ceva. Numai daca m-as gandi la oncologie (adulti si copii), bolile ortopedice ale copiilor si tot s-ar aduna mai mult de 84. Si vorbesc aici de cazuri clare, neinterpretabile. Ca asa, si cei aflati pe lista de transplant ar merita sa beneficieze. Si lista s-ar putea mari.

Lacomia asta o sa ne omoare pe toti. Da, lacomia! Nu e zgarcenie ceea ce dovedeste CNAS, prin nepopularizarea acestei posibilitati, care ar duce evident la cresterea sumelor ce ar trebui decontate. E lacomie, pentru ca din acele deconturi nu castiga nimeni nici un comision, nici un paraindarat, nimic! Daca sumele respective pot fi redirectionate in sistemul intern, cei care trebuie vor ciupi cat se poate. Gargara cu sumele ce sunt alocate in scopul decontarii e doar atat, gargara.

84? Are you fuckin’ kidding me?

UPDATE: Cotidianul vorbeste despre diversele tipuri de formulare

Triptofano-mania

Am supravietuit primului weekend prelungit de Thanksgiving. Bine, exagerez.

Am fost plecat la rudele de langa Tampa, de miercuri seara pana astazi, duminica, dimineata. Drumul de dus a fost palpitant pe alocuri, datorita aglomeratiei de pe I-4. M-am uitat de cateva ori daca aveam vreun nasture desfacut la camasa sau imi statea parul ravasit, ca altfel nu imi explicam de ce cativa idioti incercau sa se apropie de masina mea asa de mult incat sa poata sa ma mangaie crestineste pe cap fara sa se dea jos din masina lor. Oricum, bun ca exercitiu condusul seara, inainte de o sarbatoare importanta, pe o autostrada americana. Deja au aparut decoratiunile de Craciun, care vor disparea pe 26 decembrie ca si cum n-ar fi fost. Cum naiba sa ai Christmas spirit, cand poti sta afara in tricou si pantaloni scurti?

Thanksgiving s-a suprapus si cu o zi de nastere, asa ca am sarbatorit mai mult semicentenarul matusii mele decat comuniunea apache-pilgrims. Destul de spus ca am vazut ditai curcanul de 8 kg gatit intreg, am gustat doar din cranberries sauce (care e nici prea acru-dulce, nici dulce-acrisor, ci undeva se termina acreala si incepe dulceata; nu voi mai repeta experienta) si am incercat sa mananc cate putin din toate. Programul TV, asa si asa. M-am odihnit, am citit presa, am vazut niste filme pastrate de ceva timp pe laptop, am mai vorbit cu lumea, am mai stat la palavre cu rudele pe care nu le vizitasem de vreo 2 luni.

Am experimentat, indirect, un alt fenomen culturaloid american: Black Friday. Nu o sa ma stradui sa descriu prea tare, ca de aia aveti linkul catre wikipedia. Destul de spus ca m-am lamurit inca o data ce inseamna (lipsa de) traditii la americani. Pe scurt, e inceputul sezonului de cumparaturi pentru Craciun si e ziua cand multe (pe dracu) magazine ofera reduceri substantiale (ei, as!) la multe (da, da!) produse. Destul cat sa vezi la toate posturile TV oameni care isi fac cina de Thanksgiving in parcarile supermarketurilor, dormind in cort sau direct in scaunele, pentru a fi primii la deschiderea magazinelor, care se petrece si la 4-5 dimineata. Si nu sunt putini si, precum in spusele lui Lapusneanu, e stupid people. Ca sa nu fiu acuzat de lezarea marilor „spirite” redneck, redau aproximativ spusele unei tanti care statea mandra in cortul ei din fata BestBuy (magazin de electronice) si astepta deschiderea: „Cred ca voi cheltui cam 3000 de dolari, dar sunt sigura ca si economiile vor fi tot pe atat. L-am luat pe sotul meu si am pus pe hartie toate electronicele de care avem nevoie pentru urmatorii 10 ani, le luam acum si apoi nu mai cumparam nimic!”. Evident, era foarte mandra de faptul ca avea ditai dosarul cu ofertele pentru Black Friday, de la mai multe magazine, pe categorii etc. Sper sa fi fost concludent!

De altfel, in newsletter-ul lunar pe care il primesc de la complexul de apartamente unde stau chiar scria ca Black Friday e perioada din an cand o buna parte din americani isi distrug credit history, pentru ca mai tot ce cumpara acum e luat pe cardul de credit. Cam 10 miliarde de dolari incasari pe tot teritoriul US pentru aceasta vineri.

Am vazut si eu ofertele de la 3 magazine de electronice: BestBuy, Radioshack si CircuitCity. Pentru cumparatorul neavizat, suna foarte tentant, reducerile par mari, oferta e aparent bogata. Dar… pentru cineva care cumpara un produs pentru calitatile sale si nu doar pentru ca e la reducere, oferta respectiva devine destul de inutila: sunt puse produse entry-level din fiecare categorie, in general cu cel putin o generatie sau mai multe in urma standardului actual, cate un singur produs din acea gama (cam o singura camera foto, un singur LCD, o singura imprimanta, un singur laptop etc). Asadar, desi la prima vedere ar putea fi interesant, daca vrei sa iei ceva bun, nu prea vei gasi la reduceri. Of course, imensa majoritate a clientilor cumpara dupa pret, apoi vad ei ce fac cu ele. Ca sa nu fiu total carcotas, am vazut un singur lucru ce m-ar fi interesat: un card SD-HC de 4 giga, la 27 de dolari (l-as fi luat pentru camera foto, dar si cu gandul la o viitoare camera video ce suporta un astfel de mediu de stocare). Dar doar pentru atat nu aveam de gand sa dorm prin parcari.

Ca sa inchei totusi intr-un ton optimist, la intoarcerea la Orlando am prins o vreme frumoasa si niste privelisti superbe, cu soarele abia rasarit peste Tampa Bay, de pe podul ce leaga Tampa de peninsula (facute cu telefonul, din goana masinii; click pe ele pentru versiunea mai mare):

image003.jpg

Asa arata la 70 de mile pe ora sky-line-ul din Tampa, vazut de pe I-4:

image007.jpg

Pe drum am vazut si cateva baloane cu aer cald. Numai buna vremea pentru o plimbare!

image008.jpg

image009.jpg

Cam asta a fost weekend-ul prelungit. De maine, inapoi la i colai, vectori si receptori.

Ah, pentru cei care se intreaba ce e cu titlul postului, carnea de curcan contine mult triptofan, un aminoacid esential, care este un bun somnifer. Am zis ca un titlu ce contine „mania” da bine!

Irositul drept la stampila

N-as fi vrut prea tare sa scriu despre alegerile de azi, dar…

Incep prin a ma bucura atat de scorul dezumflat la PD, care poate ii va trezi din reverie, cat si pentru succesul PLD. As fi vrut un alt scor pentru PSD, fie mai mic (il scuturau pe Geoana), fie mai mare (ii scutura el pe marii corifei bloghisti) – asa, ramane ca in tren cu PSD-ul. Zambesc amarui la discursul aiuritor al presedintelui PNL – probabil fericit ca visul lui de a il transforma in partid-balama se implineste. Rasuflu usurat ca se stinge steaua PRM-PNG. Sper, nerealist, sa nu mai vad gusi si sandre la toate posturile TV (bine, sa se limiteze la OTV). Ma uit cu atentie la procentul UDMR+Tokes. Cat despre PC… daca la 4 Antene a luat 2%, sa ii calculeze economista de renume mondial Vranceanu-Firea cate ii mai trebuiau; mai are ceva timp pana la locale.

Despre participarea votantilor la europarlamentare, nu comentez prea mult. De la inceput s-a indus ideea ca participarea va fi slaba, ca oamenii nu vor considera importante aceste alegeri. Cum naiba sa nu prinda mesajul asta, daca a fost repetata obsesiv? S-a batut deja multa moneda pe faptul ca orasenii n-au votat, ca bucurestenii au vrut sa amendeze PD-ul pentru situatia din capitala. Hmm, nu stiu daca o fi asa. Sa verifice totusi cineva daca in Libertatea din luna de dinaintea alegerilor s-a scris mai mult de 3 articole despre alegeri si uninominal, ca daca nu, cred ca asta e explicatia plauzibila!

Din nou etnicii maghiari ne-au aratat ce inseamna sa iti stii interesul. Vor avea 3 reprezentanti in PE, printre care si „independentul” Lazlo Tokes. Daca prezenta la vot ar fi fost cu 10 procente mai mare, nu stiu daca UDMR trecea pragul. Sociologic, e interesant, dar nu sunt chiar optimist privind modul cum vor reprezenta cei 3 interesele intregii tari in PE, ca au fost alesi la nivel national, pe lista (deja ma enervez, ca ma gandesc la partea a doua a postului).

Inchei despre europarlamentare spunand ca nu am inteles cum a gandit PD campania. Ma intreb daca au fost doar idioti sau isi pastreaza banii pentru locale. E bine ca nu au luat 40%, ca si-o luau prea tare in cap.

Asa, ajung si la votul pentru uninominal. Nu m-a mirat nesimtirea primului-ministru: m-am obisnuit sa se dea dupa vant mai ceva ca o trestie-la suspendarea presedintelui n-a spus sa nu se duca lumea la vot. De blogerii natiunii John&Ady, nici nu mai pomenesc.

Am citit multe comentarii, care incearca sa acrediteze ideea ca si cei care au stat acasa, desi puteau sa voteze, pot acum sa isi dea cu parerea, sa emita judecati de valoare. Ma uit cu condescendenta cum isi cauta argumente, motivatii si iesiri. Daca n-au avut nici o parere atunci cand trebuie (caci votul la un referendum asta inseamna, pro sau contra a ceea ce se propune), daca s-au simtit toti niste mici elvetii, atunci sa ramana naibii neutri pana la capat, neutri si tacuti!

Ca sa fac disclosure, n-am votat. Cea mai apropiata sectie de votare este la 300 de mile (500 km) de Orlando, la Miami, acesta a fost weekend-ul cu Thanksgiving, cand cateva milioane de americani se suie in masini, daca nu au bani de avion, si se plimba ori se duc acasa. Florida e una din destinatiile favorite, datorita climei. De altfel, si eu am fost pe drumuri si nu a fost deloc usor cu traficul infernal. Asa ca daca doriti sa ma condamnati ca nu am votat si ca fac exact ce spun ca n-ar trebui sa faca cei din tara care au absentat, asta e.

S-a ratat o sansa. Nu m-ar mira ca si proiectul idiot pe care guvernul si-a asumat raspunderea (ce oximoron, guvernul Tariceanu responsabil) sa cada la Curtea Constitutionala, PSD-ul sa isi vada de certurile interne si sa abandoneze propriul proiect (similar cu cel pentru care s-a facut referendum), iar PD-ul, suparat pe voturile pierdute in favoarea PLD, sa nu mai scrie legea trambitata. Asa ca veti vota linistiti pe liste la anul. Daca ramane proiectul guvernului, ma voi deplasa la Miami sa votez abia in 2009, la prezidentiale. Poate as vota daca se va introduce votul prin corespondenta, dar nu imi tin rasuflarea pana atunci.

Pe cat punem pariu ca se vor mari pensiile din nou inainte de alegerile locale, chiar daca se duce dracu’ de tot economia?

Dreptul de a decide prin vot, recastigat la Revolutie, a fost tratat cu curul. Poate era bine sa fie trecut la obligatie, macar vreo 20 de ani.

Hmm, ce mai e de zis? De maine cred ca politicienii o vor lua de la capat cu ale lor. Cea mai mare victorie a lor de astazi, pe langa procente, este ca i-au convins pacalit pe romani ca si daca nu voteaza ii sanctioneaza.

Dorinte lepsuite

Imi da lamya777 de lucru.

Ce-mi doresc de Craciun?

Cum banui ca trebuie scrise lucruri concrete, nu ma refer la lucruri netangibile direct. Hmm, nu m-am gandit la un cadou anume. Asa, ar fi multe chestii care poate mi-ar placea, dar de a caror utilitate m-as folosi poate prea putin pentru cat costa. Daca as avea mai mult timp liber sa ma plimb cu masina, poate mi-as dori un navigator GPS. La fel, tot daca as avea timp, poate bilete la unul sau mai multe dintre nenumaratele parcuri de distractii din zona. Ah, da, poate o vacanta la schi, dar e cam departe de unde sunt. Tot departarea si timpul scurt ma cam impiedica sa vin in tara de sarbatori.

Asadar, multe lucruri.

Trei dorinte pe care le-as spune pestisorului de aur

Hmm, nu m-am gandit pana acum. Imi vin in minte toate bancurile pe care le stiu pe acest subiect. Sa vedem:

1. Parintii si cei dragi sa fie sanatosi, sa ma pot bucura de ei cat mai mult timp
2. Poate sa ma intorc in timp sa repar unele lucruri, sa spun niste lucruri ce meritau spuse-desi poate daca as fi facut asta atunci, poate nu as fi invatat niste lectii valoroase.
3. Sa am puterea sa fac ceea ce trebuie si resursele sa fac ceea ce imi place.

Cred ca e bine. Daca se modifica ceva, revin eu pe urma.

De la mine, o trimit mai departe la stefan, pentru ca stiu ca „adora” asa ceva, si la mihaelaz. Spor, ca nu e usor.

American Music Awards 2007

Buna seara,

Dupa ce miercuri au transmis premiile din industria muzicii country, ABC transmite acum American Music Awards, ce se desfasoara la Nokia Theater in Los Angeles.

Gazda Jimmy Kimmel a trecut rapid si amuzant peste faptul ca, datorita grevei scenaristilor, nu isi poate scrie poante (si el fiind membru de sindicat), invitand 2 semi-vedete din public sa exerseze ultima moda in materie de hip-hop routine: dansul lui Soulja Boy. Evident ca a trebuit sa vina chiar artistul sa le arate cum se presteaza!

Ah, inainte de asta, seara a inceput cu un dublu-minirecital Fergie si Will.I.Am, cu participarea Nicole (Pussycat Dolls). Le canta Fergie, nu gluma!

Best Breakthrough Artist: Daughtry, a caror piesa Home imi place la nebunie. Tot ei au castigat si Best Contemporary, Best Pop/Rock Album.

Best Soul/R&B Male: Akon. Excelenta alegere. Si mai frumos ca a venit pe scena cu un alt contracandidat la acelasi premiu (T-Pain), care a vorbit mai mult decat Akon. Asa da promovarea protejatilor!

Best Pop Male: Justin Timberlake (aflat in Australia?!?). Aici n-as fi stiut cu cine sa tin, pentru ca ceilalti doi au fost Akon si Timberland. TotJT a castigat si Best Soul/R&B Album.

Favourite Soundtrack Album: Nu a castigat Dreamgirls, deci nici nu m-am obosit sa retin cine e invingatorul. Ceva cu high school musical… neinteresant, Disney stuff!

Ah, gata, nu mai scriu decat despre premiile care imi spun ceva. Anyone has a problem with that?

International Artist Award of Excellence: Beyonce! Pe deplin meritat! Ah, nu a venit cu Jay-Z, ci cu… tatal ei.

Best Soul/R&B Female: Rihanna, pe deplin meritat. Interesant ca in aceeasi categorie a fost si Beyonce, iar prima persoana careia Rihanna i-a multumit a fost Jay-Z. Prietenii stiu de ce!

Best Pop/Rock Female: Fergie… hmm, intre ea, Beyonce si Avril Lavigne, nu stiu daca ea era prima alegere. Dar fie!

Lista completa a castigatorilor o gasiti aici.

De cantat, pe gustul meu au fost:

  • Avril Lavigne

  • Rihanna (un intro din Umbrella, apoi piesa noua)

  • Sugarland (cu o adaptare superba in stil country a piesei”Irreplaceable” a lui Beyonce, care li s-a si alaturat; excelent!!!)

  • Celine Dion: dupa 4 ani exclusiv in Las Vegas, canadianca minune revine.

  • Lenny Kravitz: ehe, tineretile mele cu „Are you gonna go my way?” si „Fly Away”… de data asta un slow, dar ce slow…

  • Chris Brown cu T-Pain: hip-hop de calitate, cu o urma de rock; pe melodia lor „Kiss, Kiss” ma trezesc dimineata in masina cand plec la cursuri; show de calitate!

  • Alicia Keys: mai frumoasa ca niciodata, aceeasi „vrajitoare” a pianului, de data asta in varianta reggae: Jamaica rulz, man! Daca mai adaugi si pe Chaka Demus & Pliers, atunci e crima! „Murder! She wrote” si sala a fost in picioare!

  • Mary J. Blige: clasa, voce, fara artificii inutile, dar atat de bine!

  • Evident, Daughtry!

Seara s-a incheiat atipic, fara un ultim artist care sa cante vreo melodie. Uitandu-ma insa la ceas am inteles, nu mai era timp. Aici nu se joaca lumea cu asa ceva.

Per total, un spectacol reusit, variat, cu multe momente de muzica foarte buna, cu glume scurte si savuroase. Uff, gandidu-ma la ce am vazut in tara, iar ma enervez si ma intreb cum naiba unora le iese totul snur, toata lumea canta live, nici un moment de microfonie, luminile sunt toate acolo unde trebuie etc. Asta e, unii pot, altii nu!

O seara mare pentru Daughtry, Justin si Carrie Underwood (canta country, deci nu insist).

Inchei cu refrenul piesei celor de la Daughtry. Veti intelege poate de ce are o rezonanta speciala pentru mine:

Well I’m going home,
Back to the place where I belong,
And where your love has always been enough for me.
I’m not running from.
No, I think you got me all wrong.
I don’t regret this life I chose for me.
But these places and these faces are getting old,
So I’m going home.

De la fata locului, adica din fata televizorului, a transmis pentru wordpressTV Manoland. Andreea, ai legatura!

Un cadou de nimic…

… not that there’s anything wrong with that!

Ghiciti despre cine vorbesc? Hai, ca v-am dat 2 indicii valoroase!

Gata, hai ca nu va mai tin pe jar: am onoarea si placerea ca, de ziua mea (aproape si calendaristic) sa il vad in carne si oase, in showul propriu, pe marele (drum roll, please!) Jerryyyyyyyyy Seinfeeeeld!

Acum cateva seri, in timp ce mergea TV-ul pe un post local ca zgomot de fond, ca sa nu imi aud gandurile in cap (mare pericol!), am auzit la un moment dat ceva de „Jerry Seinfeld coming near you!”. Stiam ca e acum in perioada asta in Las Vegas, la Comedy Festival, asa ca initial nu mi-a atras atentia. Am ridicat totusi ochii din monitorul laptopului si abia am prins ultimele secunde din promo. Am inceput sa urmaresc canalul si, ca peste tot, au reluat anuntul la ceva timp. Intr-adevar, nenea Jerry tine 2 showuri, in aceeasi zi, la Melbourne, FL, care e la 50 de mile (o ora de mers) de unde locuieste je.

Mi-a placut intotdeauna de el, atat in serialul atat de celebru, cat si cand l-am mai vazut la diverse show-uri, gen The Tonight Show sau Late Night. Acum, de cand isi promoveaza Bee Movie, e aproape ubicuu la televiziuni. Are un umor cu totul deosebit, iar modul cum „transmite” poantele e total caracteristic si specific. Asa ca ocazia de a-l vedea live nu putea fi ratata.

Asa ca am purces la drum. Am intrat pe ticketmaster, unde poti gasi bilete pentru aproape orice. Desi biletele se pusesera in vanzare de doar 4 zile, site-ul imi spunea ca nu mai au nici un bilet. Cum era deja prea tarziu ca ora, am decis sa incerc si astazi, prin telefon. Speram sa fie o eroare de server sau ceva.

Azi am sunat. Dupa ce am asteptat dupa robot sa isi faca mendrele, in sfarsit am dat si de voce de om. Degeaba insa, nu mai era nici un bilet. Mi-a dat insa un sfat bun: sa sun direct la sala de spectacole, sa vad daca nu au ei ceva ramas. Asa am si facut si… minune! mai era un loc, culmea, exact in sectiunea unde vroiam, adica mai apropiata de scena si pe centrul salii. Noroc chior.

Faza faina a fost si cu parcarea. Ei pun in vanzare si bilete pentru locuri de parcare rezervate, mai apropiate de intrare. O intreb pe tipa daca merita sa imi cumpar. Ma intreaba foarte profesional daca ma deranjeaza sa merg pe jos. Am intrebat la fel de profesional despre ce distanta e vorba. Cateva zeci de metri pana la 150 de metri, in functie de loc. Iar mi-am adus aminte de aversiunea americanului de rand pentru efort. I-am raspuns ca nu am probleme de a da din picioare si nu am mai dat aproape 10 dolari pentru loc de parcare rezervat. Prefer sa ii dau pe altceva.

Asadar, am reusit!

Incercand sa gasesc un poster sau o poza cu evenimentul, am dat un search si am gasit un site ce comercializeaza bilete, care are inca locuri de dat la acest spectacol. Preturile insa… o alta minune. De 2 pana la vreo de 4-5 ori mai mari decat cele de la casa de bilete a salii sau de pe ticketmaster. Asa ca… nu doar la noi se practica bijnita cu bilete, ci si aici. Plus ca sunt sigur ca odata cu apropierea datei, vor mai aparea bilete, dar la preturi pe masura. Deci si aici e specula, dar e cu chitanta.

Oricum, abia astept momentul respectiv! Dupa ce nu am gasit bilete (in acelasi mod) la concertul lui Elton John de aici, chiar la noua sala a UCF, m-as fi suparat tare sa il ratez si pe Jerry.