V-am pus eu sa aveti cancer?

Desi la multe mii de km departare, nu am scapat nici aici de scandalul Radulescu-Marin-Banica (ca nea Juniorul e ubicuitar in relatia asta). Nu o sa comentez scandalul, dar pot vorbi un pic despre ce inseamna cancer in RO, mai precis in zona Moldovei.

Cine citeste blogul (da, voi, aia trei! glumesc, am cititori, saru-mana!) stie ca am lucrat pentru o multinationala farmaceutica. Adaug acum ca am reprezentat un singur medicament, recomandat in terapia cancerului pulmonar fara celule mici (non-small) si a cancerului pancreatic, in 10 judete (8 moldovene plus Braila si Tulcea). N-am lucrat mult, dar destul pentru a avea o imagine despre ce se intampla in oncologia romaneasca, cel putin pentru zona arondata (desi din ce aflam de la colegi din alte zone, nicaieri nu e mult mai bine, poate cu exceptia Institutului Oncologic de la Cluj).

Desi avusesem contact cu pacienti oncologici in facultate (chirurgie, ORL, OMF, pediatrie si evident oncologie), contactul zilnic cu sectiile si ambulatoriile de oncologie din perioada cat am lucrat a fost cu totul diferit.

Incep prin a spune ca medicii oncologi primesc bani de peste tot: atat de la pacienti, cat mai ales de la companiile farmaceutice. De la acestea din urma, banii vin atat direct, cash (desi acum se practica transmiterea IBAN-ului si depunerea direct in cont), cat si ca sponsorizari pentru deplasari la congrese, publicarea unui articol sau a unei carti. Banii cash vin si ei pe mai multe „categorii bugetare”: comision pentru prescrierea unui anumit medicament, onorariu pentru o prezentare de medicament la care medicul respectiv indruga ceva despre calitatile nemaivazute ale respectivului produs. Si castiga nu doar oncologul, ci si medicii din specialitatile inrudite (chirurgie, medicala, preclinic). Adaugati la asta cadourile de sarbatori, de ziua numelui sau de ce alte zile mai stie reprezentantul medical ca sunt importante (sustinerea examenului de doctorat, botezul copilului etc). Sumele nu sunt deloc mici. Uneori, comisionul pentru o singura cutie/fiola de medicament se ridica si la peste 10% din valoarea cu TVA. Daca tineti cont si de profitul companiei, intelegeti acum de ce costa atat de mult medicamentele.

OK, ca sa evit vreun proces sau altceva asemanator din partea unui fost angajator, pot spune ca stiam toate aceste lucruri inca din facultate. Deh, mai sunt si profesori idioti, care lasa facturi si chitante si extrasuri de cont la vedere, pe birou, in sala in care dau examen studenti. Apoi, mai sunt unii medici care si povestesc cum a fost la congres si ce nemultumiti sunt ei de cum i-a tratat compania X, in comparatie cu data trecuta, cand au fost cu compania Y.

Ce se intampla cu oncologii e valabil si pentru medicii din alte specialitati: interne, cardiologie, nefrologie, gastro-entero, infectioase, hematologie, pneumologie, oftalmologie, in general orice specialitate ce presupune tratament preponderent medicamentos. Ah, si castiga, in unele cazuri, si directia spitalului.

Acum, ca am marcat partea asta, revin la pacienti. Sunt multi, foarte multi. Stam inca foarte prost la preventie si diagnostic precoce. Ceva ameliorari la acest capitol se inregistreaza in patologia sanului, probabil datorita campaniilor media. Apoi, marea majoritate au o situatie financiara medie spre precara. Foarte putini isi permit sa isi cumpere un medicament, daca nu il pot lua gratuit.

Si acum ajung la nenea ministrul. In perioada cat am lucrat eu eram in plina schimbare: de legislatie, de comisii ministeriale si CNAS, de liste de DCI-uri. In fiecare zi, aproape, primeam alte informatii, alte documente, alte reguli. Ca sa nu lungesc inutil, situatia in oncologie devenise imposibila de cativa ani. Ultimele licitatii pentru livrarea de medicamente la spitale (singurele care putea sa elibereze pe reteta, prin farmacia de spital) se facusera cu ani buni inainte, continuarea livrarilor an de an facandu-se prin acte aditionale. De ce? Pentru ca cei care castigasera licitatiile (cum le castigasera, intelegeti voi) aveau legaturi politice foarte puternice, astfel impiedicand reluarea licitatiilor. Evident, asta insemna semi-monopol asupra distributiei, ori ceilalti competitori nu puteau asista pasivi la asa ceva, pentru ca piata oncologicelor e imensa ca valoare, e sigura ca si comenzi si, daca nu vesnica, va dura inca multi ani. Asadar, dupa alegeri si schimbarea (cica a) puterii, au inceput presiunile sa se organizeze noi licitatii sau sa se faca ceva.

In plus, pe langa problema distributiei, mai era cea a medicamentelor noi. De la acele licitatii si pana in prezent, fusesera aprobate in RO o serie de molecule noi, care nu erau prinse in lista de licitatie si deci nu puteau fi comandate din bugetul programului. Singura posibilitate era sa fie comandate din bugetul spitalului. Evident, aceste bugete erau „atacate” de toti cei care aveau astfel de medicamente in portofoliu, si comisioanele erau in consecinta. Cine stia sa se descurce, isi vindea produsul, cine nu… nu.

Nenea Nicolaescu a zis ca face revolutie: a scos o noua lista de produse ce pot fi decontate din fondurile programului (unde a inclus toate moleculele aprobate), a incercat sa imparta autoritatea, banii si categoriile pe ambulator si spital (oralele pe ambulator, injectabilele pe spital), a introdus referate de tip nou pentru o serie de molecule asa-zis noi si scumpe (culmea ca imensa majoritate a produselor din lista apartineau unei singure companii, alte medicamente la fel de scumpe fiind omise, ca prin minune), a schimbat comisiile de specialitate din minister si CNAS (cea din urma avand misiunea de a aproba referatele pentru pacientii noi si continuarile pentru cei vechi).

Tot nenea Nicolaescu a inceput sa minta, spunand ca la farmacii nu exista plafoane pentru produsele oncologice. Asta, in conditiile in care pe site-urile CJAS-urilor existau tabele cu exact acele plafoane, pentru fiecare farmacie. Alta minciuna a fost cea cu marirea bugetului: adunand sumele alocate pe ambulator si spital, reiesea un total mai mic decat cel din luna anterioara, cand era doar pe spital. Apoi, nesimtirea cea mai mare a fost amanarea discutarii referatelor noi timp de mai bine de 3 luni. Pentru neavizati, cancerul, daca nu e tratat, nu e ca raceala, care, tratata, dureaza 7 zile, netratata, doar o saptamana. Am avut cazuri in care referate facute la inceputul activitatii au fost anulate pentru ca pacientul decedase, iar comisia tot nu se intrunea sa discute cazurile noi. Nu mai spun ca au fost modificate referatele abia emise de 2 saptamani, listele de preturi, ordinul de ministru etc. Totul era in miscare, mai putin tratamentul pacientilor.

Nu pot totusi sa nu revin la medici. Doamne, multi prosti au putere de decizie asupra vietii oamenilor. Tineri sau batrani, noi sau vechi, nu conteaza, daca prostia troneaza, e clar. Sa vezi oameni care se lauda ca merg la congrese, ca sunt la curent cu noile terapii, sa ii vezi cum te intreaba prostii, cum neaga realitati stiintifice, cum nu stiu sa citeasca rezultatele unui studiu clinic. Parte rea vointa, parte coruperea din partea altei companii, parte incompetenta, toate concura la decizia unui medic de a nu folosi ceva nou si mai bun decat ce are in prezent doar pentru ca nu vrea (sau nu stie, sau nu poate sa inteleaga).

Cand ma refer la mai bun, inteleg in primul rand supravietuire. Daca ai un produs care creste supravietuirea mai mult decat altul, intr-o neoplazie, cu efecte secundare comparabile, ar trebui sa fie simplu. Nu mai putin complicat ar trebui sa fie cand ai 2 sau 3 produse cu rezultate comparabile ale supravietuirii si perioadei pana la progresie, dar cu efecte secundare extrem de diferite ca manifestare, intensitate si efect asupra calitatii vietii pacientului. Dar nu, nimic nu e atat de evident pentru acesti idioti.

Spun tot aici ca sunt si oameni inteligenti, care se gandesc la pacient, sunt deschisi la nou. Cu astfel de oameni e o placere sa discuti, sa compari rezultate, sa le arati studii si date. Din pacate, sunt putini. Ce e mai grav, oamenii cu putere de decizie (profesori universitari, sefi de clinica) sunt in marea majoritate a cazurilor mari idioti, fricosi sau pur si simplu incompetenti. Ce e si mai grav e ca in Moldova, cel putin, exista inca sistemul arhaic al suzeranului: daca „dom profesor” nu e de acord, medicul de ambulator dintr-un judet „arondat” va prescrie foarte greu. Nici comisionul nu reuseste sa il convinga pe acel medic sa gandeasca dracului cu capul lui si sa decida ce e mai bine pentru pacient.

In cancer, nu prea e loc de digresiuni. Boala trebuie atacata frontal, folosind ultimele protocoale si scheme de tratament, care, evident, cuprind cele mai noi molecule. Dar, cum e mult mai simplu sa tratezi pacientii cu aceeasi schema invatata acum 20 de ani in rezidentiat, marea majoritate nu vor sa deschida ochii. Si asa inchid ochii pacientii, mult mai devreme decat ar fi posibil.

Da, sunt multi pacienti, multi batrani, multi copii, multi adolescenti, multe femei. Multi bani sunt necesari pentru tratarea lor. Dar degeaba se baga bani in sistem, daca tot idiotii ii gestioneaza. Asa ca mi-e teama ca, cu tot focusul de moment, lucrurile nu se vor schimba prea curand in mod esential.

Am strans multa amaraciune si multi nervi in acea perioada si vad ca inca nu am scapat. Cine stie daca voi reusi pe deplin vreodata…

6 Răspunsuri to “V-am pus eu sa aveti cancer?”

  1. stefantalpalaru Says:

    Nişte campanii de presă ar fi utile în exercitarea de presiuni pe minister. Nici nu sunt prea scumpe dacă ne limităm la presa scrisă. Altfel, opinia publică moare de cancer fără să ştie la ce tratamente putea să aibă acces.

  2. manoland Says:

    Hmm, ma indoiesc de eficienta campaniilor de presa. Iar dupa scandalul asta al divelor, m-as mira daca mai pune cineva botul.

    Nu stiu in acest moment care e situatia cu aprobarea referatelor, dar nu ma astept sa fie prea buna. Plus ca sunt unele medicamente-monopol (nu mai exista altele pentru acele boli), care evident ca sunt scumpe si au valoare emotionala mare (pentru leucemii la copii etc), deci consuma o bucata buna de buget. In ciuda a ce spune Nicolaescu, exista un buget fix si pentru medicamentele scumpe, pentru care se face referat.

    Nu-i nimic, si asa sunt prea multi oameni in RO, nu? Doar nu vrei ca toti banii trimisi de oameni din strainatate sa fie cheltuiti pe sanatate, cand pot fi cheltuiti mult mai bine, de exemplu, pe dublarea sectiilor de vot pentru europarlamentare si referendum, nu?

  3. malina Says:

    mi-a placut articolul asta
    un insider care spune de magariile din sistem

  4. mamadoina Says:

    Un factor de decizie nu poate fi convins de aceste aspecte pentru ca , ori nu este de specialitate si vede lucrurile ca un contabil, ori nu a trecut el, sau cineva din familie prin boala asta. Daca ajungi ca pacient in spital, si devii carne suferinda, iti schimbi opinia. Cu conditia sa nu te tratezi la Viena..

  5. manoland Says:

    Ajung sa cred ca nici asta nu mai e de ajuns, ca o persoana publica sau politician sa aiba cancer, pentru ca apoi sa lupte pentru imbunatatirea sistemului. Un cunoscut avocat si parinte de constitutii a murit de curand de cancer si stiu sigur ca isi cumpara medicamentul. Mai mult, din ce stiu (e posibil sa ma insel), nici nu s-a complicat sa faca presiuni la comisie spre a-i fi aprobat referatul, a fost mai simplu sa cumpere direct medicamentul.

    Asa ca…

  6. wandering-elf Says:

    Am facut click pe oraselul tau, nu s-a intamplat nimic spectaculos.

    Misto articolul. O sa zic despre el un pic pe blogul meu.

    Mi-a placut si cel despre alegerile de aici (state) – in fine, nu este „la zi”, dar prinde esentialul.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s