„Legam clopotei de pat ca sa nu urce sobolanii in pat sa ii muste pe copii”

Cotidianul are in editia din 14 noiembrie un reportaj special despre cartierul de case pentru tigani de la periferia Dorohoiului, pe un teren la intrarea in comuna Broscauti, langa fosta STIPO, celebra, dar defuncta fabrica de sticla si portelan.

Trebuie sa precizez ca parintii mei sunt nascuti in Dorohoi, bunicii materni inca locuiesc in Broscauti, o parte buna de matusi, unchi si verisori au trait si inca o fac la Dorohoi. In cele 2 localitati mi-am petrecut multe vacante, ultima data fiind acolo in aceasta vara, inainte de plecare. Am spus toate astea pentru a stabili ca am ceva date pentru a vorbi despre ce am vazut macar.

Desi articolul a aparut abia acum, probabil datorita problemei din Italia, casele respective nu sunt de ieri acolo. Mai mult, nu e ghetou: nu e izolat cu gard, nu stau politisti sau alte forte de ordine sa selecteze cine intra si cine iese (nici n-ar avea cum, decat daca fac gard viu, roata imprejur); poate autorul a spus ghetou pentru ca intr-o casa stau foarte multi oameni (dupa standardul cui?); sau poate ghetou dadea bine in titlu, atragea mai multi cititori.

Ramane insa faptul ca, din cate stiu, e singurul loc unde s-a facut asa ceva si, mai mult, casele inca sunt acolo, la cel putin un an (daca nu mai mult). Am trecut si in vara asta pe acolo, pentru ca, ca in RO, drumul prin sat e mai bun decat cele din Dorohoi-lucrurile se misca mai usor si mai repede in comuna decat in oras. N-am vazut focuri facute afara, n-am vazut mizerie, n-am vazut cortul pus langa casa sau caruta, nici calul scotand capul pe geamul de la bucatarie. Bunica mea, care e extrem de informata despre tot ce se intampla in sat, nu mi-a spus nimic de rau despre oamenii de acolo.

Mai stiu si de unde au fost scosi acei oameni. De altfel, in filmuletul de pe site-ul ziarului se vede o dimensiune a dezastrului. E un inceput, o parte a solutiei. Nu e perfect, dar e atat de usor de criticat ceva de exista si mult mai greu de creat ceva.

In tot acel Dorohoi, care se stinge, in care industria sticlei e moarta, doar confectiile mai miscand, in care apa e inca data cu program, in care strazile orasului arata ca dupa bombardament, iar o bucata de cateva zeci de metri a costat cat un km de autostrada si a carei refacere a durat mai mult de un cincinal, se mai intampla si lucruri bune.

Articolul e bunicel, filmul insa, din 2006, prezinta mai fidel realitatea.

Mi-e dor de acele locuri, de chipurile bunicilor, de iarba din curte… chiar si de wc-ul din spatele casei. Ah, da, si de porumbul cat brazii!

***

In alta ordine de idei, pentru ca nu mai am chef sa fac alt post, nu pot sa nu remarc ca postul anterior, extrem de personal si cu o doza nedorita de provestiri-adevarate-te-invit-aici-tineti-aproape-finca-nici-nu-stiti-ce-pierdeti mi-a adus un boom de cititori. Daca as fi zoso sa astept banutii din click-uri, poate m-ar bucura. Dar nu voi mai repeta experienta. Am inteles ca unele lucrurile private trebuie mentinute asa. Asadar, pana nu o gasesc pe Elodia la vreun WalMart local, nu veti mai avea asemenea placeri. Un amic imi sugera sa scriu fictiune pe aceeasi tema. Hmm, viata e destul de „pasionanta” si asa. Intre timp, va invit sa trimiteti SMS-uri cu voturile voastre la intrebarea „A facut manoland pipi in vasul de toaleta sau direct in cada? Daca prima varianta, a stropit imprejur?”

6 Răspunsuri to “„Legam clopotei de pat ca sa nu urce sobolanii in pat sa ii muste pe copii””

  1. lamya777 Says:

    intr-adevar, sentimentele nu ar trebui sa fie comerciale, insa gresesti putin…nu inteleg de ce spui asa de vehement ca nu vei mai scrie posturi personale…in fine, tu stii cum te simti mai bine…eu voi citi in continuare ce scrii🙂

  2. manoland Says:

    Hmm, poate asa e, poate suna mai vehement. Dar sunt obosit, nu prea mai am nici cuvinte pentru aceste stari, mai sunt si prost inteles… Am si avut de sters niste comentarii nesimtite, adica exact lucrurile de care m-am temut inainte si din cauza carora am evitat sa scriu despre astfel de lucruri pana acum.

    De altfel, cred ca posturile sunt personale mai ales prin stil. Nu e neaparat sa scriu tot timpul explicit despre anumite lucruri pentru a transmite ceea ce cred sau ce inseamna pentru mine…

    Voi vedea! Oricum, experienta cu reactiile obtinute, chiar daca neplacuta, e educativa.

    Iti multumesc pentru sprijin si lectura!

  3. lamya777 Says:

    da, stiu prea bine ca sunt unii care pur si simplu nu au invatat ca mai bine tac decat sa spuna ceva ce nu trebuie, sa se bage ca musca in lapte. oricum, take care🙂

  4. manoland Says:

    asta e, o iau peste bot astia de se cred smecheri. faptul ca nu le apare comentariul e cea mai mare pedeapsa pentru ei.

  5. asklepios cuceritorul Says:

    Nu văzusem articolul acela. Instructiv, la fel ca şi postul de aici.

  6. manoland Says:

    Efharisto, asklepios! (fac si traducerea pentru non-eleni: i-am multumit).

    Da, in plin scandal legat de integrarea sau lipsa de a tiganilor, mai sunt si exemple ca se poate. Acum, daca pasul urmator, macar cu generatia urmatoare, care a trait de la inceput in casa si curatenie, reusesc sa ii educe, sa ii tina in scoala si sa munceasca, chiar e o realizare.

    Sa vedem…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s