Un cadou de nimic…

… not that there’s anything wrong with that!

Ghiciti despre cine vorbesc? Hai, ca v-am dat 2 indicii valoroase!

Gata, hai ca nu va mai tin pe jar: am onoarea si placerea ca, de ziua mea (aproape si calendaristic) sa il vad in carne si oase, in showul propriu, pe marele (drum roll, please!) Jerryyyyyyyyy Seinfeeeeld!

Acum cateva seri, in timp ce mergea TV-ul pe un post local ca zgomot de fond, ca sa nu imi aud gandurile in cap (mare pericol!), am auzit la un moment dat ceva de „Jerry Seinfeld coming near you!”. Stiam ca e acum in perioada asta in Las Vegas, la Comedy Festival, asa ca initial nu mi-a atras atentia. Am ridicat totusi ochii din monitorul laptopului si abia am prins ultimele secunde din promo. Am inceput sa urmaresc canalul si, ca peste tot, au reluat anuntul la ceva timp. Intr-adevar, nenea Jerry tine 2 showuri, in aceeasi zi, la Melbourne, FL, care e la 50 de mile (o ora de mers) de unde locuieste je.

Mi-a placut intotdeauna de el, atat in serialul atat de celebru, cat si cand l-am mai vazut la diverse show-uri, gen The Tonight Show sau Late Night. Acum, de cand isi promoveaza Bee Movie, e aproape ubicuu la televiziuni. Are un umor cu totul deosebit, iar modul cum „transmite” poantele e total caracteristic si specific. Asa ca ocazia de a-l vedea live nu putea fi ratata.

Asa ca am purces la drum. Am intrat pe ticketmaster, unde poti gasi bilete pentru aproape orice. Desi biletele se pusesera in vanzare de doar 4 zile, site-ul imi spunea ca nu mai au nici un bilet. Cum era deja prea tarziu ca ora, am decis sa incerc si astazi, prin telefon. Speram sa fie o eroare de server sau ceva.

Azi am sunat. Dupa ce am asteptat dupa robot sa isi faca mendrele, in sfarsit am dat si de voce de om. Degeaba insa, nu mai era nici un bilet. Mi-a dat insa un sfat bun: sa sun direct la sala de spectacole, sa vad daca nu au ei ceva ramas. Asa am si facut si… minune! mai era un loc, culmea, exact in sectiunea unde vroiam, adica mai apropiata de scena si pe centrul salii. Noroc chior.

Faza faina a fost si cu parcarea. Ei pun in vanzare si bilete pentru locuri de parcare rezervate, mai apropiate de intrare. O intreb pe tipa daca merita sa imi cumpar. Ma intreaba foarte profesional daca ma deranjeaza sa merg pe jos. Am intrebat la fel de profesional despre ce distanta e vorba. Cateva zeci de metri pana la 150 de metri, in functie de loc. Iar mi-am adus aminte de aversiunea americanului de rand pentru efort. I-am raspuns ca nu am probleme de a da din picioare si nu am mai dat aproape 10 dolari pentru loc de parcare rezervat. Prefer sa ii dau pe altceva.

Asadar, am reusit!

Incercand sa gasesc un poster sau o poza cu evenimentul, am dat un search si am gasit un site ce comercializeaza bilete, care are inca locuri de dat la acest spectacol. Preturile insa… o alta minune. De 2 pana la vreo de 4-5 ori mai mari decat cele de la casa de bilete a salii sau de pe ticketmaster. Asa ca… nu doar la noi se practica bijnita cu bilete, ci si aici. Plus ca sunt sigur ca odata cu apropierea datei, vor mai aparea bilete, dar la preturi pe masura. Deci si aici e specula, dar e cu chitanta.

Oricum, abia astept momentul respectiv! Dupa ce nu am gasit bilete (in acelasi mod) la concertul lui Elton John de aici, chiar la noua sala a UCF, m-as fi suparat tare sa il ratez si pe Jerry.

Cand eram tineri, tzucule…

Azi, 15 de noiembrie, e ziua de nastere a celui mai bun prieten. Un om pe care l-am intalnit in 2001, la Sibiu, la unul din cele mai faine congrese studentesti la care am participat vreodata. Un om cu care ma inteleg din priviri; ne intelegem si ne sustinem glumele inainte de a termina primele cuvinte; ne spunem lucruri greu de marturisit altor persoane; ne bucuram de succesele celuilalt si ne dor nereusitele; e fratele pe care nu mi l-a daruit biologia, dar mi l-a adus soarta.

Am atatea amintiri cu el, atatea poante, atatea baute, atatea deplasari comune. Avem si momente ce nu pot fi povestite fara supravegherea CNA-ului. Nu stiu cat conteaza, dar avem gusturi diferite la femei.

Mai jos, cateva poze din Grecia, din 2003. Am si mai noi, dar gradul de alcoolemie e prea mare, iar acum e om responsabil, mare chirurg in capitala:

Eroii de la Termopile (doamne, ce caldura era in acel miez de zi: coborati din autocarul cu AC, ni se scurgea pielea de la caldura; acum, dupa ce am prins un pic de vara in Florida, nu mi se mai pare asa cald; dar amintirea ramane)

Pe plaja in Nei Pori… ee, ce timpuri!

Pe muntele Olimp, la 1000 de metri altitudine. We’re the kings of the world!

La Sf. Stefan, din cadrul complexului Meteora. Mai mergeam si la biserici, din cand in cand, sa aducem pacatometrul la 0. Recuperam rapid!

Pe balconul „cuibusorului de nebunii”

Cu mama mea, la Sf. Parachieva (a grecilor)

Pe faleza din Nei Pori, cu Olimpul in spate…

V-am zis ca ne temeam de cel de sus. Aici, intr-un magazin de icoane de la Meteora. (tot timpul cand vedeam poza asta, spuneam amandoi ca ar trebui sa o modificam in Photoshop, punand pe pieptul camasilor noastre ceva de genul „I worship you, Satan!”)

Uitati-va cu atentie in centrul pozei, el e! Mare amator de munte si drumetii! Aici, pe stancile Meteorei.

Il maestro! Una din cele mai dragi poze cu el.

Tzucule, de aici de departe, La Multi Ani, sa ai parte de ce iti doresti si meriti, sa fii fericit, sanatos sa le poti duce si sa ne vedem cat mai curand cu bine! Sa nu te puna Al de sus sa te insori fara mine prezent!

Mi-e tare dor de tine si de cum era…