Furnicute asiatice

Cred ca am mai povestit pe undeva, dar mi-am adus aminte de asta citind postul lui Stefan despre atelierele ilegale din Italia:

Colegul de camera din Torino isi cumparase o haina de piele de la un magazin de pe Via Garibaldi (prietenii stiu de ce). Nu se uitase bine la ea cand a luat-o, asa ca, ajuns inapoi in camera, am descoperit ca era usor descusuta la spate; desi nu se vedea prea tare, totusi risca sa se propage si sa faca lucrurile mai complicate. Asa ca ne-am dus impreuna la magazin, de unde ne-au trimis unde asigurau service-ul pentru astfel de haine: o adresa pe Corso Unione Sovietica. Stiam zona, ca nu era departe de spitalul unde aveam majoritatea stagiilor, plus ca mai fusesem pe acolo cand imi cautam cazare; asa ca ne-am urcat in tramvaiul 4 (parca) si ne-am dus. Am cautat noi numarul respectiv si… am ajuns in fata unui garaj. Era numarul pus pe una dintre cele 2 usi. Dinauntru se auzea un tacanit infundat. Am batut in usa garajului si in cam juma de minut a iesit un tip intre 2 varste, destul de solid, care ne-a intrebat rastit ce dorim. Tinea usa intredeschisa, iar de corpul lui nu se vedea nimic inauntru. I-am aratat haina, bonul si biletul de la magazin. S-a luminat la fata, a luat haina si a zis sa revenim in 20 de minute; a tras prea rapid usa dupa el, asa incat n-am vazut nimic.

Ne-am facut de treaba prin zona si ne-am intors dupa cele 20 de minute. De data asta, incepuse sa bata vantul: cand stapanul a deschis din nou usa, vantul a deschis si partea de usa ce nu o tinea cu mana si asa am putut vedea deplin ce era inauntru: intr-un garaj cam pentru 2 masini (daca le inghesui) erau cam 20 si ceva de asiatici, pe vreo 4 randuri, asezati fiecare la o masina de cusut, fiecare cu un bec micut care batea doar pe partea activa a masinii de cusut; n-a ridicat niciunul capul sa se uite ce se intampla, continuand sa presteze la masinile de cusut. Aerul ce iesea de acolo era atat de statut, incat m-am oprit din respirat cand l-am simtit. Persoana respectiva a inchis rapid usa zburata de vant, ne-a aruncat haina si a inchis.

Ne-am uitat noi la haina (era cusuta bine acum), ne-am uitat amandoi la usile garajului, unul la celalalt si intr-un tarziu am luat-o din loc catre statia de tramvai.

Ah, haina nu era de la vreo firma supercunoscuta, dar magazinul de unde a cumparat-o era unul foarte respectabil. Evident ca pe eticheta nu scria „made in China”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s