Furnicute asiatice

Cred ca am mai povestit pe undeva, dar mi-am adus aminte de asta citind postul lui Stefan despre atelierele ilegale din Italia:

Colegul de camera din Torino isi cumparase o haina de piele de la un magazin de pe Via Garibaldi (prietenii stiu de ce). Nu se uitase bine la ea cand a luat-o, asa ca, ajuns inapoi in camera, am descoperit ca era usor descusuta la spate; desi nu se vedea prea tare, totusi risca sa se propage si sa faca lucrurile mai complicate. Asa ca ne-am dus impreuna la magazin, de unde ne-au trimis unde asigurau service-ul pentru astfel de haine: o adresa pe Corso Unione Sovietica. Stiam zona, ca nu era departe de spitalul unde aveam majoritatea stagiilor, plus ca mai fusesem pe acolo cand imi cautam cazare; asa ca ne-am urcat in tramvaiul 4 (parca) si ne-am dus. Am cautat noi numarul respectiv si… am ajuns in fata unui garaj. Era numarul pus pe una dintre cele 2 usi. Dinauntru se auzea un tacanit infundat. Am batut in usa garajului si in cam juma de minut a iesit un tip intre 2 varste, destul de solid, care ne-a intrebat rastit ce dorim. Tinea usa intredeschisa, iar de corpul lui nu se vedea nimic inauntru. I-am aratat haina, bonul si biletul de la magazin. S-a luminat la fata, a luat haina si a zis sa revenim in 20 de minute; a tras prea rapid usa dupa el, asa incat n-am vazut nimic.

Ne-am facut de treaba prin zona si ne-am intors dupa cele 20 de minute. De data asta, incepuse sa bata vantul: cand stapanul a deschis din nou usa, vantul a deschis si partea de usa ce nu o tinea cu mana si asa am putut vedea deplin ce era inauntru: intr-un garaj cam pentru 2 masini (daca le inghesui) erau cam 20 si ceva de asiatici, pe vreo 4 randuri, asezati fiecare la o masina de cusut, fiecare cu un bec micut care batea doar pe partea activa a masinii de cusut; n-a ridicat niciunul capul sa se uite ce se intampla, continuand sa presteze la masinile de cusut. Aerul ce iesea de acolo era atat de statut, incat m-am oprit din respirat cand l-am simtit. Persoana respectiva a inchis rapid usa zburata de vant, ne-a aruncat haina si a inchis.

Ne-am uitat noi la haina (era cusuta bine acum), ne-am uitat amandoi la usile garajului, unul la celalalt si intr-un tarziu am luat-o din loc catre statia de tramvai.

Ah, haina nu era de la vreo firma supercunoscuta, dar magazinul de unde a cumparat-o era unul foarte respectabil. Evident ca pe eticheta nu scria „made in China”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s