Eye on the prize

Am o multime de lucruri de povestit despre vacanta, sarbatori, dar deocamdata o sa dezvolt postul anterior, despre campania prezidentiala din US.

Nu intru intr-o descriere a sistemului electoral american, pentru ca sunt surse mai bune pentru astfel de informatii. Foarte pe scurt, presedintele in US este ales indirect, prin reprezentanti: candidatul care obtine cele mai multe voturi intr-un stat (si nu neaparat minim 50%) obtine toti delegatii (adica voturile electorale) ai acelui stat. Candidatul castiga atunci cand aduna peste 270 de astfel de voturi. Cautati pe wiki pentru detalii.

Canalele de stiri in primul rand, dar si canalele nationale (NBC, CBS, ABC, Fox), sunt aproape exclusiv focalizate pe cursa electorala prezidentiala. Scriam in postul anterior despre alegerile primare din Iowa, maine dimineata incep cele din New Hampshire. Se anunta o victorie clara a lui Obama (ramane de vazut cu ce diferenta), iar la republicani McCain e favorit sa repete rezultatul din 2000, cand il invingea pe Bush.

Am urmarit cele 3 confruntari televizate din weekend (cea dubla de pe ABC, care a prilejuit o intalnire istorica intre candidatii ambelor partide) si pe cea republicana de pe FoxNews. Toate au stat destul de mult sub semnul oboselii: Obama a fost aparat de Edwards in fata atacurile lui Hillary Clinton, iar la republicani Romney a fost tinta favorita in prima dezbatere, ca in a doua sa fie mult mai hotarat si mai sprinten in a insista pe aspectele importante pentru electoratul republican (imigratia ilegala si politica fiscala).

Am vizionat tot in weekend intalnirile electorale ale lui Obama, Clinton, McCain si Romney, in fapt, cele 2 perechi de favoriti pentru maine. La democrati, efectele rezultatelor din Iowa se fac din ce in ce mai tare simtite, in toate aspectele: numarul participantilor la mitingurile lui Obama e in continua crestere (uneori tine un discurs inauntru si altul afara, pentru ca atata lume nu incape in sala), iar strategia lui Clinton pare ca se schimba in fiecare zi. De asemenea, observ o mare deosebire intre demografia celor 2 grupuri: foarte multi tineri la Obama, dar nu exclusiv, echilibrat barbati si femei, echilibrat si pe minoritati, in timp ce la Clinton se remarca prezenta in numar mare a femeilor de varsta cel putin medie si peste. De altfel, o comparatie aproape direct si deloc favorabila lui Clinton a putut fi facuta in momentul discursurilor de dupa aflarea rezultatelor din Iowa: in spatele lui Clinton erau mare parte din actorii epocii presedintelui Clinton (o Madeleine Albright decrepita, un Wesley Clark-fost comandant al trupelor NATO in Bosnia si el imbatranit si nu in ultimul rand un Bill Clinton albit, ridat si cu o fata rosie de speriat); asta in timp ce in jurul lui Obama era lume de toate varstele, extrem de activa, bucuroasa, entuziasmata si energizata.

Obama deja a intrat in pielea candidatului aflat in frunte, pe val. Nu se abate de la mesajul pozitiv, nu raspunde aproape deloc atacurilor lui Clinton, iar cand o face reuseste sa le faca disperate si inutile. Are de ceva vreme o naturalete in vorbire extraordinara, o atitudine de invingator, dar nu una ingamfata. Este clar cel mai bun orator din tot grupul de candidati, doar Huckabee incercand fara succes sa se apropie.

Obama surprinde si prin organizarea extraordinara a campaniei sale. Nu a facut nici o greseala majora (una care sa tina prima pagina a ziarelor), a reusit sa mobilizeze categorii largi de populatie care nu mai votasera pana atunci, a transformat in voturi intentiile si energia participantilor la mitinguri. Daca in Iowa ar fi participat cam tot atatia oameni ca in 2004, Clinton ar fi castigat sigur alegerile, dar dublarea numarului de votanti a dus la o victorie clara a lui Obama.

Obama a reusit aproape sa „sechestreze” notiunea de schimbare (change). Intr-atat de puternica e asocierea acestei idei cu Obama, incat si candidatii republicani il pomenesc atunci cand vorbesc despre schimbare si aproape se raporteaza la el cand isi sustin propriile capacitati de a aduce aceasta schimbare.

Nu sunt politolog de meserie, asa ca nu voi mai insista prea mult pe partea de mesaj. Pot vorbi insa cu ceva experienta despre imaginea campaniilor (semne, postere, culori etc).

Am remarcat de la inceput imaginea extrem de curata si profesionala promovata in campania Obama: au venit cu un simbol extraordinar, acel cerc ce cuprinde culorile drapelului, dar care, la o privire mai atenta (constienta, caci va asigur ca pentru americani mesajul e transmis subliminal foarte rapid), se observa un rasarit de soare. O este prima litera din numele candidatului.

Toate semnele si accesoriile de campanie sunt foarte curate, foarte simple, neincarcate. Ce apare la mitinguri e semnul unei organizari excelente: semnele sunt pe fond albastru, pentru a aparea bine pe televizor sau pentru a individualiza bine mesajul atunci cand sunt puse pe pereti deschisi la culoare. Cuvintele „change” si „hope” sunt centrale si apar mult mai des decat numele candidatului. De altfel, nici nu e nevoie, pentru ca au reusit sa faca aceste cuvinte si numele lui Obama intersanjabile. Faceti comparatia cu posterele si afisele lui Clinton, ce au numele ei ca element central.

Ce e extraordinar e ca si cei care isi fac propriile semne, cu carioci pe carton, recurg tot la acel simbol cu cercul si cuvintele cheie, ceea ce denota faptul ca mesajul e bine intiparit in mintea votantilor. Ce e si mai extraordinar e faptul ca un astfel de candidat, relativ necunoscut pe plan national (cu exceptia unei parti a democratilor, care l-au remarcat cu ocazia discursului tinut la conventia democrata din 2004), a optat sa nu isi impuna numele ca element central al campaniei.

Hmm, si acum ajungem la Hillary Clinton si campania ei. S-a spus ca are cei mai buni oameni, ca a avut o campanie (aproape) perfecta, disciplinata, multi mirandu-se de ce nu a avut succes. Au existat totusi si greseli mari, taxate de presa si public (un coordonator al campaniei din New Hampshire a fost fortat sa isi dea demisia dupa ce a insinuat ca Obama ar fi fost traficant!!! de droguri in tinerete; el a recunoscut ca a consumat droguri in adolescenta, intr-una din cartile sale; Bill Clinton a avut multe momente bune, dar si destule gafe etc). Probabil cea mai mare greseala tactica a ei a fost nereceptarea trendului national, care, dupa 7 ani de bushisme, vrea schimbare cu orice pret. A insistat pe experienta ei, cand publicul vroia schimbare. A insistat pe trecut si pe realizarile sale (aici discutia poate fi lunga), cand votantii se uita spre viitor. Nu mai insist.

Ce m-a mirat insa si m-a surprins neplacut a fost campania de imagine adoptata. Afise cu un aspect invechit, ca sa nu spun prafuit, cu acel drapel cel putin ciudat ca forma, dimensiuni si pozitie, cu suprapunerea neglijenta a literei y peste el, cu 2 nuante de albastru care aproape scufunda steagul in afis, cu un font cu serife mai degraba traditionalist decat elegant folosit pentru nume si un Arial obositor de banal folosit pentru site. Chiar nu s-au obosit sa testeze si alte fonturi sau folosesc un 586 cu Office 95 sau Corel 5? Nu pot sa cred ca ditai campania, la un moment dat cu cele mai multe resurse financiare, nu a reusit sa produca ceva mai acatarii, mai de 2007-2008.

Si daca acest grup de afise nu era prost destul, au zis sa faca si altele. In Iowa au venit cu unele hidoase, font verde pe fundal galben, cu sloganuri ciudate si acelasi Arial abuzat la maxim. Nu am gasit acum pe picior poze, dar puteti vedea exemple in primele 2 poze de aici.

Apoi, aproape saptamanal, a schimbat sloganurile si deci si panourile in consecinta. Aceeasi munca de mantuiala, aceleasi fonturi obosite, fara consideratie pentru privitor. Acum, in New Hampshire, au aparut si unele total verzi, cu font alb, apartinand unui sindicat care o sprijina.

Per total, o mare dezorganizare vizuala, un aspect invechit, neingrijit, neunitar, in continua schimbare si redefinire, mereu in urma mesajului zilei. Repet, o mare dezamagire pentru cineva cu experienta mult-trambitata.

Tot ca imagine, nu pot sa nu remarc diferenta marcanta intre aspectul publicului la un miting Obama sau chiar Clinton si una a lui McCain. Initial, la prima vazuta, am crezut ca a venit el la un azil de batrani. M-am lamurit rapid ca a venit publicul la el: imensa majoritate trecuta bine de varsta pensionarii, o scena plina de fosti militari, si ei bine trecuti prin viata; foarte putini tineri. McCain este cel mai in varsta candidat, avand 71 de ani acum si 72 la momentul votului final in noiembrie. El a castigat aceste alegeri primare in 2000, in primul rand cu sprijinul independentilor, care sunt aproximativ 40% din totalul populatiei din acest stat. In acest an, cel mai probabil, mare parte din acesti independenti se vor duce catre Obama.

Asa, spre deliciul celor care au suportat acest post imposibil, primele voturi au si venit in aceste alegeri primare din New Hampshire: Dixville Notch e prima localitate care incepe votarea, fix la 12 noaptea. La republicani, Giuliani-1, McCain-4, Romney-2, iar la democrati Edwards-2, Richardson-1 si Obama-7. Da, ati citit bine, adunate dau pana in 20, dar valoarea simbolica e mare. Ca detaliu, in acest oras, exista 2 votanti inregistrati ca democrati, 2 ca republicani, „restul” fiind trecuti ca independenti.

Asadar, o campanie extrem de interesanta si antrenanta: nu poate spune nimeni cine va fi nominalizatul democrat si cu atat mai putin cel republican. Multi se plang de faptul ca Iowa si New Hampshire au un rol mult prea mare in alegerea lor, raportat la demografia si dimensiunile statelor, dar, in acelasi timp, aici sunt singurele locuri unde candidatii merg in casele oamenilor, discuta om la om si pot fi priviti in ochi destul de usor fara binoclu. Merg la restaurante, cafenele, dau mana cu oamenii, discuta, raspund la intrebari, se fac cunoscuti sau recunoscuti.

Voi reveni! Sper ca nu v-am plictisit prea tare. Daca da… asta e!

COMPLETARE: Abia acum am vazut: Chuck Todd, directorul departamentului Politic al NBC News, are un articol excelent despre branding, pe partea de mesaj. Merita citit! Evident, in completarea postului meu🙂

2 Răspunsuri to “Eye on the prize”

  1. mamadoina Says:

    EXCELENT COMENTARIU…Cred ca ai fi putut fi un foarte bun jurnalist de politica externa sau analist politic, desi e plina lumea de ei…Dar sper sa performazi in ceea ce ai ales sa faci. Astept si urmatoarele episoade.

  2. manoland Says:

    Mama, nu ma mai complimenta, ca nu te pun directoare la viitoarea mea firma ce va importa chibrite de la Gherla in USA! N-ai vazut ca a patit-o altul inaintea mea???


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s