US primaries: ghid pentru netâmpiţi

E dur titlul, dar e meritat, după câtă prostie am văzut în articolele din ziarele româneşti pe care (cu greu) le citesc.

Astfel, pe scurt:

  • Republicani: McCain câştigă multe state, dar mai puţine decât se credea şi nu are încă matematic asigurată nominalizarea; Huckabee surprinde prin câştigarea statelor din sud, iar Romney nu e mort, dar nici foarte viabil
  • Democraţi: Clinton câştigă 8 state, printre care cele mai populate (şi unde avea un avantaj imens în sondaje cu doar câteva zile înainte), dar Obama câştigă mai multe state şi mai mulţi delegaţi.

Ca să intrăm în detalii:

1. Republicani

  • John McCain câştigă în 9 state, de pe ambele coaste; ce e demn de remarcat e că marea majoritate a acestor state sunt câştigate de democraţi la alegerile prezidenţiale din noiembrie, aşadar, deşi semnificative pentru primare, nu reprezintă mare lucru privind mai departe. Are un avans foarte mare ca număr de delegaţi faţă de ceilalţi 2 competitori, care nu îi asigură încă matematic victoria, dar nici nu prea mai poate fi refăcut.
  • Mike Huckabee e marea surpriză a serii (a doua oară după Iowa). A început ziua cu o victorie surprinzătoare în West Virginia, unde a câştigat în turul al II-lea (la o mega convenţie a reprezentanţilor din acel stat), în faţa lui Mitt Romney, care l-a acuzat că s-a înţeles cu McCain. Apoi a câştigat 4 state din sud, grupate în jurul Arkansas, statul în care a fost guvernator pentru 2 mandate.
  • Mitt Romney iese cel mai şifonat din această zi electorală, mai ales prin pierderea Californiei, care era ultima redută. Deşi câştigă o serie de state, totuşi diferenţa de delegaţi între el şi McCain este imensă. Astăzi, miercuri, urma să ia o decizie privind viitorul campaniei din acest an.

Urmează mâine în D.C. o convenţie a grupului de acţiune politică a aripii conservatoare din Partidul Republican, la care vor ţine discursuri principalii candidaţi. E marea ocazie a lui McCain să şi-i apropie pe cei care nu sunt foarte încântaţi de ideea de a-l avea drept nominalizat. De altfel, simţind presiunea cursei, McCain a renunţat să mai vină în Europa, pentru un seminar anual în Germania unde era abonat fidel, ca şi la întâlnirea cu Gordon Brown.

În acest moment, lucrurile sunt aproape clare: Huckabee nu mai are decât un singur stat din sud unde se va vota – Mississippi, Romney e pus în faţa unei decizii importante, cu repercursiuni asupra unei eventuale candidaturi în 2012 sau 2016, iar McCain trebuie să mai câştige câţiva delegaţi pentru a „termina” cursa.

2. Democraţi

Eh, aici e distracţia mare! Sistemul primarelor democrate e complicat atât de atribuirea proporţională complexă a delegaţilor în urma alegerilor din state, cât şi de existenţa super-delegaţilor. Astfel, dacă la republicani marea majoritate a alegerilor de ieri au fost învingătorul-ia-tot, la democraţi toate statele au împărţit delegaţii proporţional; unele, precum California, chiar mai complicat: o parte proporţional pe districte, o altă parte proporţional la nivel de stat.

Superdelegaţii sunt membri ai Congresului, guvernatori, actuali şi foşti, foşti preşedinţi şi vicepreşedinţi, foşti lideri ai partidului şi tot aşa. În total, ei reprezintă 20% din numărul total de delegaţi, dar pot reprezenta 40% din numărul minim de delegaţi necesari pentru nominalizare. La acest capitol, conduce încă Hillary, dar din cauze cronologice, aş putea spune: marea majoritate s-au declarat în favoarea ei acum câteva luni, când se părea că va fi nominalizată fără probleme; Obama începe să refacă diferenţa, iar acum, după ziua de ieri, cred că mulţi din cei care nu şi-au anunţat intenţiile vor aştepta să vadă cum se va desfăşura cursa în continuare.

Acum, să revenim la rezultate:

  • Clinton a câştigat 8 state, printre care California şi New York, cele mai populate state din cele de ieri. Dar… există un mare dar: New York este statul reprezentat de Clinton în Senat (şi care nu a fost niciodată „în joc” pentru Obama), iar în California ea a avut mereu un avantaj imens în sondaje; adăugaţi la asta faptul că aproape o treime din voturile din California a fost exprimată prin poştă cu săptămâni bune înainte de ziua de ieri, într-o perioadă în care Clinton avea acel avantaj mare în sondaje. În aceste condiţii, faptul că diferenţa între cei 2 s-a păstrat în 10 puncte procentuale e o realizare pentru Obama, pentru că aşa a limitat diferenţa de delegaţi. În acelaşi mod poate fi explicată situaţia din Massachusetts, unde Clinton a câştigat în ciuda susţinerii pe care Obama a avut-o din partea guvernatorului şi a ambilor senatori – Clinton avea în ianurie un avantaj de peste 20 de puncte procentuale. Clinton a mai câştigat New Jersey, dar la o diferenţă mai mică decât şi-ar fi dorit. A câştigat aşteptat Arkansas, unde soţul fusese guvernator, precum şi Tennessee, unde a dus o campanie electorală aproape furibundă. A mai câştigat Arizona, mai ales datorită populaţiei hispanice.

Per total, Clinton a câştigat datorită populaţiei vârstnice, a femeilor albe şi a hispanicilor.

  • Obama a câştigat 13 state (în New Mexico încă se numără: deh, hispanici, mai lenţi, aşa!): toate statele în care s-au ţinut caucusuri (alegeri în care votanţii declară deschis, public, ce candidat susţin), precum şi o serie de state cu alegeri clasice. A reuşit să limiteze pierderile în state precum California, New York, Massachusets, New Jersey, Arizona, astfel că la final a câştigat cu 4 delegaţi mai mult decât Clinton (chiar dacă pierde New Mexico, delegaţii se vor împărţi egal, 13 la 13, deci diferenţa se menţine). A avut suportul a peste 80% din populaţia de culoare, a câştigat majoritatea voturilor bărbaţilor albi şi a reuşit să recupereze din deficitul pe care îl avea la voturile femeilor albe şi hispanicilor. De asemenea, a câştigat categoric voturile populaţiei tinere, indiferent de rasă sau sex. De asemenea, de remarcat că a câştigat mai multe state considerate republicane decât Clinton.

Un element important, deşi aparent nu e, a fost vremea: ieri s-au înregistrat 67 de tornade în statele Tennessee, Kentucky, Alabama, Arkansas şi Kansas. În Tennessee, de exemplu, a fost afectată în special zona Memphis, unde Obama avea mulţi susţinători care astfel nu au mai votat. S-au înregistrat 50 de morţi şi sute de răniţi în urma evenimentelor de ieri. Aşadar, de luat în seamă.

Pentru democraţi, urmează o serie de caucusuri sâmbătă şi apoi alegeri clasice în zona D.C. marţea viitoare, unde Obama e considerat favorit. Următoarea mare bătălie se va da pe 4 martie, în Ohio şi Texas, unde trecutul şi populaţia hispanică reprezintă avantaje pentru Clinton.

De asemenea, de luat în seamă e aspectul financiar: Obama a reuşit să strângă 32 de milioane de dolari în ianuarie (mai mult decât în ultimele 4 luni ale anului trecut), în timp ce Clinton doar 13. Campania lui Obama preconizează rezultate similare pentru februarie. Mai mult, Clinton şi-a „împrumutat” campania cu 5 milioane de dolari, pentru a face faţă. Sindromul „Romney” se extinde, se pare. E vital, pentru că pieţele de advertising din statele ce urmează (în special Texas şi zona D.C.) sunt foarte scumpe. Mai mult, un semn pozitiv pentru Obama e faptul că marea majoritate a celor care au donat pentru campania sa nu au ajuns la limita maximă (2300 de dolari), pe când opusul e valabil pentru Clinton. Din acest motiv, Clinton insistă să se organizeze dezbateri în 2 săptămânale, pentru a beneficia de mediatizarea gratuită, pe care nu şi-ar permite-o altfel să o cumpere. Deja Obama are spoturi pe TV în statele ce urmează de o săptămână.

Obama a câştigat mai mulţi delegaţi pentru că a câştigat multe primare cu supermajorităţi (peste 65%), astfel a obţinut mai mulţi delegaţi. Remarcabil faptul că Obama şi-a câştigat statul (Illinois) cu mai multe voturi şi o diferenţă mai mare decât şi-a câştigat Clinton statul propriu (New York), deci şi de aici ies niste delegaţi în plus.

Ce va ieşi? Hmm, greu de spus. Nu e exclus să se ajungă la convenţia din august de la Denver cu nici un candidat cu necesarul de delegaţi în tolbă. Ce merită menţionat e însă faptul că strategia lui Bill Clinton de a aglomera calendarul alegerilor devreme în 2008 a eşuat parţial: ei se aşteptau ca rezultatele de ieri să consfiinţească nominalizarea lui Hillary-ce a ieşit se poate vedea foarte clar pe rezultatele finale.

***

Interesant de văzut şi modul cum mass-media prezintă rezultatele de ieri. După ce până acum nici o televiziune nu includea numărul superdelegaţilor în rezultate, de aseară CNN a început să facă pe şestache acest lucru, ca prin minune. Doar pe MSNBC am văzut o analiză detaliată a modului în care s-au distribuit delegaţii câştigaţi aseară.

De asemenea, încă o dată e flagrantă diferenţa de imagine între Clinton şi Obama. Am ascultat ambele discursuri de „victorie”: Clinton e plată, cu un aer superior de fată bătrână ce le ştie pe toate, centrată încă foarte mult pe sine (deşi a mai schimbat reţeta faţă de Iowa) şi pe trecut/experienţă. În contrast, Obama e focusat pe viitor, pe incluziune, are un alt element central nou la fiecare discurs de după o astfel de seară electorală; reuşeşte să mobilizeze auditoriul şi să îi convingă. Una din problemele lui Obama a fost lipsa de timp între South Carolina şi Super Tuesday, care nu i-a permis să ajungă în faţa a cât mai mulţi alegători. Este clar că un timp mai lung între alegeri şi un număr mai mic de state ce au alegeri simultan îl avantajează pe Obama, care este pe un trend crescător în sondaje, în timp ce Clinton pare a fi ajuns la un maxim.

Iar dacă mai era nevoie de o dovadă a impactului mesajului lui Obama asupra publicului, cred că aţi văzut sau auzit deja de ultima producţie will.i.am:

Nu mă voi referi la glumiţe gen ObamaGirl, dar imi aduc aminte de ce a inspirat intrarea lui Clinton în cursă:

Stay tuned for more!

UPDATE: am scris mai sus despre împrumutul de 5 milioane de dolari acordat de Hillary campaniei proprii. Această ştire devine rapid ştirea zilei pe bloguri şi mass-media. Glumeam cu amicul Stefan că banii strânşi anul trecut (peste 100 de milioane de dolari) s-au dus pe mulţimea de bannere şi afişe (că văd că le schimbă lunar – acum tronează cele cu „Solutions for America”; să fie self-lending această soluţie?). Mai mult, Clinton le cere într-un email suporterilor să doneze 3 milioane de dolari în 3 zile. Yeah!

Şi pentru a vedea un pic degringolada din tabăra Clinton, citiţi aici memo-ul trimis de principalul strateg. Se pare că Clinton plănuieşte să cam sară peste alegerile din februarie până la cele din 4 martie. N-a învăţat nimic din cursa lui Giuliani in Florida?

2 Răspunsuri to “US primaries: ghid pentru netâmpiţi”

  1. corbel Says:

    totușsi e de remarcat e că nu prea se atacă între ei (cu excepția lui bill clinton care s-a dat nițel în stambă acum vreo 2 saptamini, dar s-a liniștit vazînd că afectează campania soției). despre giuliani ce pot să zic e ca m-am stricat de rîs, cînd în florida s-a clasat al 3-lea și a 2-a zi a anunțat că renunță
    mai e o treabă interesantă, în familia lui Schwarzenegger soția îl sprijină pe Obama, iar Terminatorul pe McCain.

    ps: ce fonturi .ro a și eu?!!??!

  2. manoland Says:

    O, nu, se cam atacă, dar încă lejer. Cât despre Bill… e cu dus şi întors. Pe de o parte, i-a impins pe negri înspre Barack, pe de alta banii lui şi ai amicilor sunt vitali.

    Giuliani… cea mai ciudată arătare: oriunde apărea să vorbească pierdea procente!

    Nu e ciudată situaţia din familia Schwarty: soţia lui este membră a familiei Kennedy şi e democrată de când se ştie.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s