Lance vrea o nouă buclă

Chiar că va fi Turul secolului: Lance Armstrong anunţă oficial că va concura în Tour de France în 2009. Merită citit articolul din Vanity Fair, care spune multe despre cine este Lance Armstrong şi de ce se întoarce.

Hmm…

Acum înţeleg de ce presiunea medaliei a fost aşa mare pentru Drăgulescu…

„Gimnastul s-a împrumutat cu 40.000 de euro de la antrenori pentru a-şi opera fetiţa hipoacuzică la Viena, promiţând că va restitui banii din prima de la Beijing.” Cotidianul

Oare Becali l-a refuzat pentru că e legitimat la Clubul Dinamo? Sau nu avea la el hartii de 50.000 de dolari?

Sunt curios ce va face COR în cazul ăsta, după căruţa de medalii adusă de Drăgulescu în toţi anii ăştia. Dacă tot se strâng cele 17 meleoane pentru Mutu, poate rămâne un rest şi pentru omul ăsta care s-a jucat cu paralizia pentru copil.

8 bucăţi

Urechi mari, o oarecare asimetrie facială… dar nu-i aşa că bling-bling-ul de la gât vă ia ochii?

Oare dacă Mark Spitz îşi rădea mustaţa înainte să concureze în anii ’70 ar fi câştigat şi el 8?

Că tot veni vorba…

… de reclamele din timpul SuperBowl: acum aveţi ocazia să le vedeţi centralizate de Time Magazine. Enjoy!

Live blogging: XLII SuperBowl

Concluzie: felicitări NY Giants! Un final ciudat, al unui meci cu un început şi sfârşit frumos, dar cu un mijloc de neurmărit. Sunt un pic trist, şi pentru Patriots, ca şi pentru finalul inexplicabil (deocamdată). Mâine va fi lunea în care se vor înregistra cele mai multe absenţe de la serviciu pe motiv de „boală”.

***

42 (şi ultimul). N-a fost să fie pentru Patriots! E doar 18-1!

***

41. Gata!

***

40. Brady ratează primele 2 pase, care nu sunt prinse de coechipieri. Mai sunt… 10 secunde şi un time-out, dar…. E GATA!!! Sau nu??? Mai e o secundă şi antrenorul Patriots vrea să se joace. Terenul e plin de oameni, care trebuie acum să iasă ca să intre înapoi peste o secundă.

***

39. Fantastic!!! TOUCH-DOWN Giants! Cu 35 de secunde înainte de finalul meciului… De aceea au plătit unii şi 4000 de dolari pentru un bilet la cucurigu pe stadion. Scorul e 17-14, deci Patriots au nevoie de doar un field-goal pentru a egala şi a intra în prelungiri, unde e „moarte subită”.

***

38. Un pic mai mult de un minut şi Manning se zbate. Finalul seamănă cu cel din meciul din sezonul regulat. Dramatismul creşte, Manning efectiv se luptă pentru a scăpa de apărătorii Patriots şi reuşeşte un 1st down. Poate face şi ultimul pas?

***

37. S-a ajuns la măsurarea cu funia pentru a vedea dacă Giants păstrează balonul. L-au păstrat, dar cu puţin folos. Timpul se scurge.

***

36. TOUCH-DOWN Randy Moss!!!! Uff, de ce naiba a trebuit să aşteptăm atât timp pentru a vedea magia Patriots? 14-10 pentru Patriots. Se pare că am fost pocit, nu vom vedea mai mult de 20 de puncte de echipă! Sau îmi face Brady surpriza? Acum se va vedea ce material există în Eli Manning, care are 2:42 pentru a întoarce partida.

***

35. În sfârşit, e Patriots pe care o ştiam: se leagă pasele, Brady îl găseşte fie pe Moss, fie Welker, iar acum sunt la câţiva yarzi de un touch-down vital.

***

34. Primul atac legat pentru Patriots în această jumătate de meci. Să aibă acelaşi final cu atacul celor de la Giants? Şi ei au legat nişte faze până la touch-down.

***

33. Si Patriots au o apărare bună, aşa că balonul se întoarce la ei. Dacă Brady şi compania reuşesc un touch-down pe final de sfert, cred că meciul e jucat. Dacă nu…

***

32. Încă o dată remarc apărarea Giants. Să fie capătul drumului pentru Patriots? Să nu reuşească acel mitic 19-0? Mai au câteva minute.

***

31. Mai sunt 11 minute… Să fie ultimul sfert precum primul de activ? Moss pare a îmi spune da: prinde o pasă de la Brady pentru a doua oară.

***

30. TOUCH-DOWN Giants! Manning a mâncat ceva banane, înseamnă. E 10-7 pentru Giants. Apropo, reclamele Coca-Cola foarte interesante. Ca şi noul Nissan Murano! Ai, cum arată!!! Uite aşa:

***

29. În sfârşit! Ultimul sfert începe cu un Manning strălucitor, cu 2 pase de distanţă care sunt şi prinse. Să vedem un touch-down pentru Giants?

***

28. Al treilea sfert se termină la fel. Comentatorii se leagă de bananele mâncate de jucători, pentru a le reface nivelul de potasiu, pierdut prin transpiraţie: stadionul e acoperit şi umiditatea creşte.

***

27. Fantastică apărarea Giants! Din nou Brady muşcă din iarbă. Dacă şi atacul ar fi la fel…

***

26. Prima fază interesantă în ultima perioadă: un jucător de la Giants nu a ieşit la timp de pe teren, Patriots au semnalat si au primit balonul înapoi. Cât suspans!

***

25. 4 minute scurse şi încâlceala rămâne la fel de încâlcită. Urmează atac Giants, după ce Patriots nu au reuşit să avanseze prea mult. 7-3 începe să fie scris în piatră… Vi l-aţi închiput vreodată pe Shaquille pe post de jocheu? Nu mai e nevoie de efort… bună reclama la o apă cu vitamine.

***

24. Începe repriza a doua, cu atac Patriots. Intră în pâine şi Welker (P), cel care a produs surprize şi altor echipe în acest sezon. În continuare apărarea Giants e foarte solidă şi Brady are mari probleme în a pasa.

***

Concertul e OK, dar nu e Prince si nici sânul lui Janet Jackson. Ce îmi place e scena – o inimă străpunsă de o chitară. Stadionul arată cam aşa în general şi aparţine universităţii din Phoenix:

Rezumat prima jumătate: hmm, după un început promiţător, cu un field-goal şi un touch-down, lucrurile s-au înceţoşat, ambele apărări funcţionând foarte bine, ergo, atacurile fiind oprite sau interceptate. Scorul e în continuare 7-3 pentru Patriots. Să nu vă mire dacă se termină aşa…

***

23. Daaa! În sfârşit, duetul Brady-Moss merge. Dar… la următoarea fază, Giants recuperează balonul. Ăştia sunt în stare să o ţină aşa tot meciul…

***

22. În sfârşit începe să fie jucat Moss, dar fără succes până acum. Poate minunea se va întâmpla în partea a doua.

***

21. N-am văzut de mult un meci în care ambii quarterback sunt la pământ la propriu atât de des. Sunt curios dacă vreo echipă va marca mai mult de 20 de puncte.

***

20. Reclamele la Pepsi si Doritos fac toţi banii. În prima Justin Timberlake e… maltratat serios, iar în a doua, ridicolul e sublim.

***

19. Narnia, partea a doua, se lansează la jumătatea lui mai.

***

18. Manning e din nou doborât. Să se termine prima jumătate în avantajul Patriots?

***

17. Hmm, cu nici un time-out cerut, partida se scurge rapid, rămânând mai puţin de 4 minute până la pauză; Tom Petty & The Heartbrakes vor cânta între cele 2 jumătăţi. Eu încă am în minte concertul Prince de anul trecut. Ahh, the good old days!

***

16. Giants reîncep atacul, cu aceeaşi tactică a paşilor mărunţi. Până acum a funcţionat doar până în apropierea terenului de ţintă, dar acolo ceva se rupe. Echipele sunt foarte montate, având loc deja ceva îmbrânceli „amicale”.

***

15. Meci foarte echilibrat şi uşor confuz, dar de mare angajament fizic. Nici una din cele 2 echipe nu îşi mai face jocul ofensiv în acest sfert, ceea ce poate însemna un scor final mic şi strâns. Doamne, cum pot vorbi!

***

14. Manning clar nu e în apele lui sau poate Patriots sunt chiar atât de buni; ei vor începe atacul de la linia de 30 proprie. Hehe, e rândul lui Brady să se culce la pământ din cauza apărării Giants, după ce şi Manning fusese doborât anterior. Hooo! A doua oară consecutiv, Brady e jos!!!

***

13. Din nou Giants ezită şi aproape pierd posesia. Se simte emoţia celor care la începutul sezonului nu credeau că vor ajunge în playoff, darmite aici.

***

12. Multe filme sunt promovate în pauzele publicitare, pe care abia aştept să le vad.

***

11. Patriots nu fructifică recuperarea şi sunt nevoiţi să şuteze balonul spre Giants, care vor porni din nou atacul pentru primul touchdown.

***

10. Interesant că până acum Patriots l-au jucat foarte puţin pe Moss, principala armă din sezonul regulat. Maroney îşi face treaba, dar apărarea Giants începe şi ea să îl citească.

***

9. Budweiser are prima reclamă care mă face să râd cu poftă: e mult de povestit, dar din nou animalele sunt la mare preţ. Halal dresură!

***

8. 3rd down şi Manning face prima greşeală, Patriots interceptând balonul. Începe dansul!

***

7. Giants freacă menta şi pierd 5 yarzi ca penalizare pentru întârziere. Din tribună, fratele Peyton (Indianapolis Colts) îşi priveşte fratele mai mic.

***

6. Manning(G) încă nu se regăseşte sau… da? După ce a ratat o masă medie, tocmai a reuşit la limită o pasă de 38 de yarzi, care îl prinde pe Toomer(G) exact la limita out-ului.

***

5. Patriots şutează aiurea balonul în out, aşa că Giants vor începe atacul de la linia lor de 40 de yarzi. Sunt curios dacă vor schimba strategia din primul sfert şi vor pasa mai mult. Reclamele sunt drăguţe, dar nu surprinzătoare. Ah, asta dacă nu iau în seamă pe cea pentru Audi R8, care face apel la celebra scenă din Naşul, în care un mare producător de la Hollywood îşi găseşte capul calului preferat în pat. De data asta, e o mască de maşină. Nu e rea ideea, iar maşina… Dar să nu divagăm prea tare: în tribune Giselle, prietena lui Tom Brady, alături de alte celebrităţi.

***

4. Începe sfertul al 2-lea. Imediat TOUCH-DOWN Patriots! Era şi culmea, la 1 yard. Maroney, omul de forţă şi de pătrundere a reuşit să îşi facă treaba. Va fi probabil 7-3.

***

3. S-a terminat primul sfert, cu Patriots la 1 yard de touch-down! Urmează reclamele aşteptate de toată lumea, la care se lucrează luni de zile şi care costă cât bugetul unor primării de comune medii din RO.

***

2. Patriots recuperează 46 de yards din prima şi încep jocul de uzură la mijlocul terenului. Brady a ratat o pasă de lungime medie, dar e singura de până acum. Cu 33 de secunde înainte de finalul primului sfert, Patriots sunt la mai puţin de 20 de yarzi de terenul de ţintă al celor de la Giants, dar deja e 3rd down. Watson (P) este ţinut de mască în terenul de ţintă al Giants şi Patriots avansează, cu 23 de secunde rămase.

***

Pentru necunoscători, recomand Google.

Pentru cunoscători, imnul a fost interpretat de câştigătoarea ultimei ediţii a American Idol. Deh, meciul e pe Fox. Aşadar, începem:

1. NY Giants au câştigat la dat cu banul şi au ales să primească balonul, deci au atacat primii. Deşi a reuşit trei conversii de la 3rd down, până la urmă Eli Manning nu aduce decât 3 puncte echipei, printr-un field goal. Giants au ales să paseze mai puţin, poate pentru a stăpâni emoţiile lui Eli

Bucla nu e moarta / Bucla se transforma!

Organizatorii au dat publicitatii traseul Turului Frantei la ciclism de anul viitor. Va fi un tur ce va parea atipic celor care il urmaresc de doar putini ani: fara plecare dintr-o alta tara, fara prolog, fara contratimp pe echipe. Cu plecare din Brest, de pe malul Oceanului Atlantic, pe 5 iulie, si cu clasica sosire la Paris, pe Champs-Elysees, pe 27 iulie, Le Tour 2008 va strabate intai Masivul Central, apoi Pirineii, ca la final sa intre in Alpi, cu o zi de pauza la Cuneo-Liguria, in Italia.

Pe YouTube au pus si o animatie foarte faina, ce urmareste traseul de anul viitor. In 2009, startul se va da din Monaco.

Va fi urcat cel mai inalt varf din istoria turului si in acelasi timp cea mai inalta trecatoare din Europa – Col de la Bonette-Restefond 2802m, dar si alte varfuri celebre in istoria turului: Peyresourdes, Aspin (etapa a noua), Tourmalet (etapa a zecea, de 14 iulie, etapa clasica in tur – Pau-Hautacam, in care victoria unui francez va fi dorita de o Franta intreaga, aflata in sarbatoare).

Etapa regina va fi pe 23 iulie, intre Embrun (oras aflat pentru prima data pe harta turului) si Alpe-D’Huez. Pe langa acest ultim munte, de legenda in ciclism, in aceeasi zi ciclistii vor avea de trecut si peste nu mai putin celebrele (si dificilele) Lautaret, urmat indeaproape de Galibier, Telegraphe si Croix-de-Fer. Cele 21 de viraje de la Alpe-D’Huez vor fi probabil ultima ocazie pentru un ciclist de a se detasa in clasamentul general, ultimele zile inainte de final fiind aproape „rezervate” evadarilor si sprinterilor (cei care vor trece muntii cu bine).

Deja ma gandesc cu ingrijorare unde voi putea sa vad etapele. In anii cand Armstrong castiga Turul, era transmis si in US, acum… chiar nu stiu.

Sper ca scandalurile de dopaj sa nu mai continue si in aceasta editie, sa ma pot bucura de peisaje, de efortul ciclistilor si de amintirile din 2006, de cand am fost parte, macar pentru o zi, din acest fenomen numit Le Tour de France. Pentru ca tin minte ca am promis cateva poze de atunci, pun mai jos (click pe ele pentru versiunea mai mare):

Din coltul Place Concorde, inspre semnul de 1km pana la sosire, asa era panorama, cam cu o ora inainte sa ajunga ciclistii.

Inainte sa ajunga ciclistii, se organizeaza tot felul de actiuni pentru cluburile de juniori ale diverselor echipe franceze de ciclism. Aici, cei de la Saunier Duval au ales cei mai buni juniori sa pedaleze pe ultimul kilometru al cursei.

Din acelasi colt al pietei, alt unghi. Se pot vedea: columna adusa de Napoleon din Egipt, Turnul Eiffel si Grand Palais.

Juniorii de la Aquarel au facut si ei un tur de onoare pe ultimul km.

Plutonul la intrarea in Place Concorde.

Unul din atacuri, o incercare de evadare din pluton. Cred ca primul din dreapta e Popovich de la Discovery.

Asta e plutonul, la una din trecerile pe circuit. Aici in Place Concorde. Se vede cat de pline erau si gradinile Tuilleries, lume buluc.

Primul din dreapta e Robbie McEwen, in tricoul verde al celui mai bun sprinter. Inca o data o felicit pe Miha pentru talentul fotografic!

In asteptarea ciclistilor, intr-o caldura doboratoare!

Sper ca v-au placut! Sunt amintiri foarte dragi, pentru ca sunt un fan al Turului de cand l-am urmarit prima data pe Eurosport, in ’97, cand il castiga Pantani. Tin minte si acum cum Ulrich reusea sa se tina de coada lui, dar nu l-a depasit niciodata. Apoi, a urmat victoria neamtului in ’98, iar dupa… 7 ani de dictatura americana, cum ar spune cei doi Radu (Banciu si Naum). Editiile din 2006 si 2007 au suferit enorm de pe urma scandalurilor de dopaj, cu purtatori de tricou galben retrasi din competitie si tricouri acordate adevaratilor castigatori la peste un an de la sosirea la Paris. Nu m-ar mira sa fie si anul viitor astfel de incidente, dar nu mi le doresc. Ar fi poate picatura ce umple un pahar si asa plin.

Tour de France: 3eme Etape

Am fost pocit, eu si toti cei care s-au plans de suspansul prea mare din finalul etapei de ieri. Pentru ca azi… nici Balzac nu putea scrie o etapa mai lunga si plictisitoare.

Ciclistii au rulat astazi in ritm de melc bolnav, depasind si cel mai pesimistic orar de cursa. Se pare ca exista un conflict nerostit, deocamdata, intre ciclisti si organizatori. Ieri dimineata, undeva pe la 3, mai multe echipe au fost ridicate din scutece si testate antidoping. Nu ca dopajul ar fi o boala rara in pluton, dar… totusi, ala e timpul de odihna. In plus, atletii au semnat un angajament ciudat si la limita legii, prin care se obliga ca, in caz ca sunt descoperiti dopati, printre altele, sa doneze tot salariul pe 2007 in folosul luptei antidoping. Adevarul e probabil undeva la mijloc. Faptul ca nu stim nici acum cine a castigat turul anul trecut e unul din motivele care contribuie la aceasta ofensiva antidoping.

A fost si o evadare, care si-a batut joc de sansele ei de a ajunge la final. Au fost ajunsi in ultimul km, cand, bang!, etapa s-a incheiat suprarealist. Purtatorul tricoului galben, prologhistul Cancellara, a tasnit din fata celorlati ciclisti aflati in urmarirea evadatilor si a pedalat pana la victorie, ceilalti sprinteri nereusind sa il ajunga. Dati-va seama ce etapa a fost daca Zabel aproape l-a ajuns, terminand al doilea. 20 de secunde pentru Cancellara, care isi mareste diferenta fata de Kloden, aflat pe locul 2 in clasamentul general. Sa aiba ganduri de marire elvetianul? Cine stie…

Etapa a inceput in Belgia, s-a terminat in Franta si a fost pantagruelica dpdv al timpului de desfasurare. De altfel, Radu Naum a plecat la 19, pentru ca avea de prezentat stirile sportive la TVR. Inchipuiti-va ca prezentatorii au inceput sa spuna bancuri cu Radio Erevan…

Nu stiu ce sa zic. E un Tour total atipic si poate si de aceea frumos si demn de urmarit. Sa vezi tricoul galben sprintand intr-o etapa de plat pentru victorie nu e chiar un loc comun in tur. Cred ca il vor trezi pe elvetian si de doua ori pe noapte de acum incolo.

Maine… nu mai zic nimic. Vorba ceea, nu uitati sa va uitati, fiindca nici nu stiti ce pierdeti. Senzational!

Tour de France: 2eme Etape

Etapa nebuna azi in Belgia. Ploaie, cazatura groaznica la cativa km de final, un sprint aiuritor, cu un castigator (Steegmans) care a dus sprintul atat de bine pentru coechipierul sau, Tom Boonen, incat a uitat sa se mai si opreasca si sa il lase sa treaca in fata.

Ce sa mai zic…

A fost si o evadare lunga, dar i-au prins pe cei 3 ciclisti cu mai putin de 4 km de final. I-a batut si ploaia. De altfel, cerul arata negru de suparare o buna bucata de drum.

Clasamentul general e neschimbat, pentru ca acea cadere a avut loc in ultimii 3 km, deci nu se contabilizeaza diferentele de timp de la sosire.

Dupa etapa superba de ieri, astazi… pas trop!

Cum Robbie nu a castigat astazi, nu sap dupa poza cu el de anul trecut. Asa ca mai aveti de castigat. Maine revenim in Franta, unde sper sa nu mai avem chestii halucinante ca astazi.

Totusi, Gent e superb si merita sa pun o poza facuta acum 2 ani, exact de pe acoperisul fortului prezentat pe Eurosport. In fundal, cele 3 turnuri emblema ale orasului, adica turlele celor 2 catedrale si respectiv turnul Belfry. E supranumit Venetia nordului. Singurul punct negativ: flamanda vorbita de localnici, care e ceva crunt de auzit. Franceza mea, care era ideala la Brussels, aici s-a dovedit aproape inutila. Asa ca am folosit doar engleza si italiana, asa, sa sufere si ei.

A plus tard!

Tour de France: 1ere Etape

Ziua premierelor: Robbie McEwan e primul care a facut pana, David Millar ataca pentru prima data de cand il stiu eu intr-o etapa normala (el e foarte bun la contratimp), rutierii au fost opriti pe London Bridge si le-a cantat fanfara 2 imnuri de stat, startul real s-a dat exact pe meridianul 0, la Greenwich si tot asa, primul abandon (Eduardo Gonzalo Ramirez, de la Agritubel, a facut pana si in cadere si-a cam ras umarul drept), prima cazatura mai serioasa (3 ciclisti raschetati destul de bine). Remarc din nou eforturile englezilor de a organiza ceva deosebit.

Dupa o evadare de peste 150 de km a 5 oameni, etapa s-a terminat totusi la sprint masiv al plutonului. Si daca asta nu era de ajuns, a fost o etapa care mi-a adus aminte de ce ador Le Tour. Dupa ce cazuse la 20 de km de final, Robbie McEwen revine, ajutat si de echipa, si castiga sprintul in mare stil. Era ca TGV-ul pe langa personalul de Lehliu, ceilalti ciclisti fiind la macar o lungime de bicicleta in spate. Zambesc si acum cand imi aduc aminte ca il am intr-o poza de anul trecut, de la Paris, din ultima zi. Daca mai castiga o etapa, sap si o pun pe blog.

Deocamdata, o imagine de pe site-ul personal al australianului:

Imaginile din Canterbury sunt superbe, catedrala e impresionanta, iar englezii au fost mult peste asteptari ca prezenta si entuziasm. Poate nu inteleg ei multe din ce vad, dar tot e ceva ca au venit in numar asa de mare.

In concluzie, o prima etapa promitatoare. Millar, desi nu a castigat, tot urca pe podium, cu tricoul celui mai bun catarator. Da, e castigat pe delusoare, dar tot e ceva. Plus ca e pe 3 in clasamentul general. Sa fi descoperit iar izvorul magic? Sper sa nu, ca imi place ca ciclist. Iar azi a facut lucruri frumoase.

Maine, incepem in Franta, aproape de locul unde s-a petrecut D-Day, si o terminam in Belgia. Sa fie Boonen motivat suplimentar de intrarea in tara sa natala si sa castige maine sprintul? On va voir!

PS: din pacate, anul acesta inca nu e disponibila vizionarea traseului in Google Earth, cum a fost anul trecut. Sper sa lucreze rapid la asta, caci era foarte fain.

Tour de France: Prologue

Da, ati ghicit, voi scrie in fiecare zi despre Tour.

Astazi, prologul de 7,9 km a fost castigat de Fabian Cancellara de la CSC, echipa venita in tur fara directorul general, Bjarne Rijs, fost castigator de Tour si care recent a recunoscut ca s-a dopat. Si lui i-au cerut tricoul inapoi, dar stiu ca el l-a dat. Pe urma a fost si laudat ca a recunoscut.

Fabian mai castigase aceasta proba cu cativa ani in urma, pe vremea marelui Armstrong. De altfel, el declarase ca e in forma, dupa castigarea probei similare din Turul Elvetiei din acest an.

In urma lui, liderii marilor echipe stau destul de bine si grupati, intr-un interval de 30 si ceva de secunde. Buna ca de obicei clasarea lui George Hincapie, de la Discovery Team, fostul locotenent de incredere a texanului Armstrong. Desi Lepheimer e trecut ca lider de echipa la Discovery, s-ar putea sa se schimbe lucrurile, daca Hincapie o tine asa.

Extrem de interesant a fost traseul ales de organizatori, care i-a dus pe ciclisti pe la poarta Palatului Buckingham, pe langa Hyde Park, The Parliament, Whitehall, precum si alte obiective turistice. La Palat, mai aveau un pic si treceau chiar prin curte, daca deschidea regina portile. Nu era fain sa iasa sa le dea cate un ceai cand treceau sau macar la final? Ah, cred ca familia regala nu la palat, in perioada asta fiind la Balmoral, in Scotia.

Oricum, un soare superb in Londra si un inceput excelent pentru acest Tour.

Maine, se merge catre Cantenbury, ultima etapa din Anglia. Astept prima evadare si eventual primul final la sprint masiv, ca sa vad cum sta treaba in pluton fara Petacchi, si el prins cu mana in borcanul cu smantana eritropoietinica.

Pe maine!